”Casa noastră se transformase într-o vale a plângerii. Când ne adunam seara, copiii începeau să se pârască unul pe altul, să critice profesorii, orele online sau fizice, temele date, colegii, prietenii, să acuze șoferii de autobuz care îi fac să întârzie la ore, fast food-ul care nu mai are pizza bună, vremea care nu le permite să iasă cu rolele etc. Și soția mea se plângea de diverse și m-am surprins să observ că nici eu nu eram prea pozitiv. În cele 2-3 ore cât aveam împreună, chiar și la cină, parcă se descărcau căruțele cu nemulțumiri. A trebuit să pun punct într-o zi… ” povestește Paul C. pe blogul lui.
Acest tânăr antreprenor, tatăl a doi copii de 8 și 11 ani, s-a gândit că nu vrea să-și vadă familia înecată în negativism. Și a venit și cu un plan. Fiecare trebuia să povestească două lucruri pozitive care li s-au întâmplat peste zi. Iar negative puteau împărtăși numai unul și asta numai dacă era ceva foarte grav ce trebuia să știm.
”La început toți făceam eforturi să găsim ceva bun și mai ales să nu ne mai plângem. A trebuit să stabilesc un fel de pedeapsă: cine spunea mai mult de un lucru negativ spăla vasele și… se adunau multe de peste zi. Le-am spus că plângerile sunt ca resturile alea rămase pe farfurii, greu de curățat, nu prea arătoase și pe deasupra descurajante. Și eu și soția ne-am străduit, chiar am luat pedeapsa și noi de câteva ori. Dar a funcționat. După câteva luni ne întreceam care să spunem ceva frumos și pozitiv care ni s-a întâmplat peste zi sau ce am văzut. Dintr-o dată copiii noștri se înțelegeau bine cu colegii și prietenii, asta dacă vă vine să credeți.
Chiar i-am auzit corectându-se unul pe altul când erau singuri în dormitor:
– Nu mai spune asta, Aiden! E o plângere. Tata ne-a zis să vedem numai lucrurile bune.
La asta nu mă așteptam, au învățat foarte repede! Iar soția mea e mult mai puțin stresată decât înainte de problemele de la serviciul ei:
– Nu știu ce să împărtășesc bun de la birou de azi… Da, cred că m-am bucurat că a funcționat imprimanta și nu s-a mai blocat hârtia înăuntru.
Am râs toți, am observat că râdem mai mult împreună acum, că ne bucurăm mai mult. Și chiar ne-am surprins uitându-ne intenționat după lucruri bune, ca să avem ce împărtăși.
– Eu azi nu am văzut nimic frumos, ne-a povestit Timotei zilele trecute. Și mă gândeam pe drumul spre casă că nu o să am ce să vă spun… nu am vrut să inventez. Și atunci la intrarea în scară Dinu de la 5 m-a văzut că mă chinuiam cu ghiozdanul în mână și cu cheia să deschid ușa și m-a ajutat el. ”
Ce sfaturi dă Paul altor părinți?
”Desigur, puteți să împrumutați metoda noastră. Nu am pus copyright. Sau pur și simplu întrebați-i: Ce ați văzut bun, frumos, pozitiv astăzi la școală? Ce v-a făcut bucuroși? Asta o să mute discuția în direcția bună. Și nu o să regretați, contează mult cum le formați copiilor filosofia despre viață. Personal nu am întâlnit prea mulți oameni de succes care să aibă o viziune negativistă asupra vieții și lumii în general. Și nu uitați să le fiți exemple celor mici! Ei sunt oglinda voastră.”
Lasa un comentariu