Un prieten a avut ”fericita idee” să își facă ziua la un restaurant. Am fost invitată și eu și în total invitații am avut rezervate 3 mese. Am mers acolo la ora cinei și aproape toate locurile erau ocupate. Doar cu două mese mai încolo au sosit două familii cu 3 copii cam de 5-7 ani și un bebeluș.
Circul a început la doar 5 minute după venire. Copiii doar ce și-au dezbrăcat jachetele și, nici vorbă să se așeze cuminți la masă, au început să alerge peste tot prin restaurant. Țipau ca apucații, se împingeau peste scaunele sau mesele consumatorilor, au răsturnat o vază decorativă, au făcut din furculițe sisteme de aruncare cu dumicați de pâine trimițându-le în capul tuturor, îi luau jucăriile bebelușului care urla și el cât îl ținea gura. Spre stupoarea tuturor celor prezenți care erau după un sfert de oră indignați de comportamentul lor, cele două perechi de părinți parcă nici nu erau de față, nu-și observau deloc odraslele teroriste (că parcă erau și simplu să nu le observi)… Nu le-au atras deloc atenția și nu au făcut nici un gest că ar vrea să-i potolească.
Chelnerița s-a grăbit să le aducă comanda, probabil stresată și ea de zgomotul făcut de acei clienți. Aproape răsturnându-i tava, puștanii s-au grăbit la masă. Nici tu scuze, nimic. Credeam că acum vor fi ocupați cu pizza lor și că gălăgia se va sfârși. Dar pauza a durat numai aproximativ 3 minute. Doar ce ne pregăteam să-i cântăm prietenului nostru ”La mulți ani!”, când cei 3 copii, mânjiți de sos și cu felii de pizza în mână, au reînceput alergările printre mese și țipetele. O doamnă a încercat o intervenție:
– Domnilor, vă rog, țineți-vă copiii sub control! a spus ea cu politețe.
Una dintre mame, fără să se ridice, a aruncat un ”Copii, stați cuminți!”, dar nici unul nu a părut să o audă, iar părinții lor și-au continuat conversațiile nestingheriți.
Nu-mi amintesc când a venit tortul, dacă am gustat din el sau nu, eu și câțiva invitați ai prietenului meu ne-am grăbit să plecăm de acolo și am ieșit cu dureri de cap.
Nu știu ce vină aveam noi să suportăm vacarmul acela, într-un loc în care venisem să ne felicităm prietenul, să discutăm și să ne bucurăm de o seară frumoasă și odihnitoare după o zi grea de lucru.
Mulți cred că educația parentală modernă înseamnă să îți lași copilul să facă ce vrea, când vrea, fără să-i restrângi deloc libertatea și fără să-ți pese de cum sunt afectați cei din jur. Sincer nu pot să fiu de acord cu asta și nu vorbesc doar ca persoană afectată ci și ca părinte. Un astfel de copil va fi un adult care se va considera îndreptățit să facă ce vrea, fără respect pentru nimeni, care va respinge orice autoritate. Nu e vorba doar despre un restaurant întors pe dos, nu știu încotro ne îndreptăm. Dumneavoastră ce credeți?