Părintele bun/ părintele rău

În multe familii unul dintre părinți este perceput de către copii ca fiind mai sever.

Care pot fi cauzele acestei percepții:

• Unul dintre părinți are mai multă răbdare și tact și celălalt este perceput ”rău” în comparație cu acesta
• Unul dintre părinți este mai permisiv cu copiii, le face toate mofturile, le trece cu vederea greșelile, și atunci corectitudinea celuilalt îi deranjează
• Părintele este considerat rău pe bună dreptate, fiind violent și abuziv cu copiii- violența nu trebuie să fie neapărat fizică ci și verbală, abuzuri emoționale
• Unul dintre părinți îl folosește pe celălalt drept sperietoare, de genul ”Vine taică-tu acasă și o să vedeți voi ce pățiți”. Dacă acesta chiar își ia rolul de a-i disciplina când vine acasă, atunci devine automat oaia neagră. Dar dacă amenințările nu sunt reale, copiii vor ști repede că e doar o glumă.
• Unul dintre părinți neglijează copii, familia, datoriile sale ca părinte
• Copiii sunt rebeli (în special la vârsta adolescenței) și nu-i agreează pe părinții care încearcă să-și impună autoritatea, să îi corecteze, să le pună reguli

Psihologii spun că dezechilibrele în stilurile de educație a copilului pot produce mari probleme în formarea lui, în dezvoltarea sa emoțională. Copilul poate percepe părintele ”rău” nu doar ca pe o persoană mai severă ci ca pe cineva care nu-l iubește, care vrea să-i facă rău. Se poate simți neglijat sau chiar abandonat de acesta, chiar dacă nu este neapărat așa.

Ca și adult va crește nesigur, neștiind cum să-și manifeste sentimentele, variind între excese de furie și suprimarea emoțiilor.

Când metodele unui părinte implică și violență, abuz atunci copilul va manifesta simptomele tipice ale unui copil abuzat, chiar dacă u nul dintre părinți este bun și iubitor: sentimentele de inferioritate, comunicarea dificilă, violență, furie, agresivitate, poate chiar atitudini masochiste ca adult, coșmaruri, probleme la școală, întârzieri în dezvoltarea motorie și cognitivă, depresie, autoizolare, comportament antisocial, fuga de acasă, implicarea în infracțiuni și găști etc.

Cum puteți preveni această diferență de educație parentală:

1. discutați ca și părinți regulile și conveniți ce veți aplica de comun acord
2. dacă unul ia o decizie, nu interveni în fața copilului să-i subminezi autoritatea; eventual
3. exprimă-ți dezacordul într-o discuție privată cu partenerul
4. nu-l denigra, nu-l folosi pe post de ”bau-bau” pe celălalt părinte. Dacă îi ameninți că vor fi disciplinați de soțul/soția ta, ei vor învăța repede că tu nu știi să-ți impui autoritatea în fața lor și atunci o să ai probleme din ce în ce mai mari
5. dacă observi că unul dintre voi este abuziv, care neglijează, violent, este de datoria ta nu doar să te ”premiezi” că ești un părinte mai bun, nu doar să-l blamezi pe celălalt în fața copiilor, ci să in tervii. Siguranța și dezvoltarea normală a copiilor trebuie să fie pe primul plan. Nu te amăgi că are poate alte părți bune (aduce bani, este bun cu tine etc). Fă tot ce îți stă în putere să oprești orice comportamente care îi pot afecta pe viață pe cei mici.