Când psihologul școlar a spus părinților că băiatul lor prezintă semne clare de abuz în familie și că de acolo i se trag toate problemele de comportament la școală, mama a sărit ca arsă:
-Adică insinuați că ne batem, ne maltratăm copilul? De câțiva ani nu i-am mai dat nici o palmă! Cum puteți să spuneți asta?
La fel ca acești părinți, mulți dintre noi credem că singura formă de abuz este cea fizică. Totuși există mult mai multe moduri în care ne putem abuza odraslele.
Abuzul Fizic
Este o formă des întâlnită în România. Mulți părinți de pe la noi încă mai cred că bătaia este ”ruptă din Rai” și că este cea mai sigură și mai bună metodă de a-ți disciplina copilul. Ziarele și emisiunile de știri sunt pline de subiecte de copii care ajung în spital sau chiar la morgă din cauza ”disciplinării de acest fel” făcută de părinți iresponsabili.
Sunt celebre și cazurile când au folosit aceleași metode prin alte țări unde au ajuns la muncă și atunci copiii le-au fost luați de către organele de protecție a copilului.
Sunt multe polemici dacă ar trebui să mai dai câte o pălmuță copilului sau să nu-l atiungi deloc, dar nu vom intra în ele. Singura observație este că, majoritatea acestor loviri se fac de către părinți la nervi, uneori copiii nici nu înțeleg de ce, iar controlul se poate pierde ușor în situații de acestea. Am văzut o mamă zgâlțâindu-și băiatul și dându-l cu capul de un perete de mai multe ori, chiar în public, într-un magazin, enervată că a răsturnat din greșeală o ladă cu fructe.
Disciplinarea cu efect se face după ce ne-am calmat și putem sta cu copilul să-i explicăm cu ce a greșit și care sunt consecințele, cum ar fi trebuit să fie comportamentul corect.
Semnele că un copil este abuzat fizic sunt și mai evidente : vânătăi, fracturi etc. La un abuz mai îndelungat pot să apară plâns, coșmaruri, copilul este mai retras sau agresiv cu cei din jur, copilul se automutilează, stimă de sine scăzută, frică, probleme de comportament, probleme de atașament, dificultăți de concentrare la școală etc.
Abuz fizic al unui copil este și când nu ne preocupăm de bunăstarea și sănătatea lui, de exemplu :
- nu-i asigurăm condițiile minime de viață pentru a-i acoperi nevoile de bază (hrană, adăpost, căldură, haine etc)- nu vorbesc despre situațiile când un părinte chiar nu poate face asta din anumite cauze care nu țin de el: boală, handicap etc.
- nu-l supraveghem corespunzător și neglijența noastră produce răniri, accidente
- îl privăm de asistența medicală de care are nevoie ori întârziem să îl ducem la medic etc
- orice situație periculoasă în care îl punem conștienți și cam tot ce produce vătămare fizică din ignoranța părinților
Mulți specialiști consideră abuz fizic și folosirea copiilor la munci grele, folosirea lor la cerșit, când le facilităm accesul la alcool, droguri, substanțe dăunătoare etc.
Abuzul Emoțional
Bunica mea avea ea un mod specific de a ne numi pe noi, nepoții, în momentele când o scoteam din sărite, folosea denumirea unui anumit animal. O vreme ne-a distrat asta, nu a părut să ne afecteze. Dar când am ajuns pe la 12-13 ani, cu emoțiile specifice unui adolescent, am început să mă simt lezată. Vorbele ei îmi răsunau mult timp în minte și chiar am ajuns să mă întreb dacă nu cumva eram așa, ca niște animale, după spusele ei. Am concluzionat că ea nu ne iubește pentru că nu avea nici o afecțiune pentru astfel de animale.
Mi-am vărsat toată amărăciunea acestor gânduri pe o bucată de hârtie și mama a găsit-o și a citit-o. Ea i-a spus bunicii să nu ne mai numească așa și, din fericire, veșnica formulă care mă afecta a încetat definitiv.
Este mai greu de identificat un copil abuzat emoțional: poate prezenta teamă, arăta timorat, neîncredere în sine, probleme de comportament, enurezis ziua sau nocturn, plâns, depresie… dar uneori aceste simptome se manifestă târziu sau pot fi ușor confundate cu alte probleme.
Nu doar vorbele jignitoare (abuzul verbal) pot răni un copil ci și alte situații de care poate nici nu ne dăm seama că îi fac rău:
- șantajul constant (în special de tipul : ”Nu te mai iubesc dacă…” ”Te iubesc numai dacă…”
- pedepsele umilitoare
- îl certăm sau înjosim în public sau în fața altor persoane, îl punem în situații rușinoase pentru el (să stea dezbrăcat în public, să stea la colț, să își ceară scuze împotriva voinței lui etc)
- îl neglijăm, nu îi dăm suficientă atenție, nu ne facem timp să vorbim cu el/ ea, îi respingem mai ales dacă ne-au enervat
- preferăm doar un copil și ne purtăm diferit cu el decât cu ceilalți din familie
- manifestăm neîncredere în ei, îi ironizăm, le scoatem în evidență constant defectele lor
- folosim muai multe descrieri negative despre ei și nu le evidențiem părțile bune: ești leneș, ești rău, ești prost etc.
Abuzul Sexual
Aici cred că este clar că se referă la situațiile în care părintele sau persoana responsabilă de creșterea și îngrijirea copilului îl folosesc pentru plăcerile lor sexuale.
Abuz sexual din vina părinților este și în următoarele situații:
- părintele încurajează sau ascunde situația de abuz sexual asupra copilului, care se desfășoară din partea cuiva din familie sau din afară
- părintele își vinde copilul pentru proxenetism
- părintele produce el însuși sau consimte ca fiul/ fiica lui să fie folosiți la producerea de materiale pornografice
- copii sunt expuși de către părinți la materiale cu conținut de adulți