Orice copil greșește și face năzdrăvănii. Întrebarea este cum să îi educi fără să apelezi la violență sau pedepse drastice.
Când copiii mei erau încă mici simțeam de multe ori că îmi pierd cumpătul, mai ales când erau toți 3 acasă și aveau o zi plină de energie. Uneori era de ajuns să mă întorc cu spatele la ceva treburi că dezastrul începea: voiau toți să se joace cu aceeași jucărie în același timp, se împingeau, se loveau, țipau, cea mică începea să plângă. Îi despărțeam, le făceam morală, dar în 15 min ”distracția” reîncepea.
O prietenă româncă, plecată de câțiva ani cu serviciul în America, a venit cu copiii în țară pentru 3 săptămâni. Ne-a vizitat de câteva ori, pentru că obișnuiam să petrecem mult timp împreună înainte. Are și ea 2 copii, cam de seama alor mei, sub 6-7 ani. Destul de nebunatici și ei. Dar am văzut la ea ceva nou, care se pare că funcționa. Când lucrurile se încingeau, le spunea calm:
– Dacă nu încetați asta, o să încep să număr.
Dacă treaba chiar se agrava, o auzeam numărând rar: ”1… 2… 3…. pauză.”
Nu țipa la ei, nu făcea amenințări, nu se ruga de ei sau se târguia ca mine și ei nu răspundeau înapoi. Nu se enerva, nu spunea multe, doar atât cele 3 cifre. Măi să fie! Nu înțelegeam ce se întâmplă. Pentru că ajunsese la 2 o dată, i-a tras ușor de mânecă lângă ea și le-a spus calm:
– Care v-am spus că va fi pedeapsa dacă ajungem la 3?
– O să plecăm acasă și nu ne mai putem juca cu copiii, au mormăit cei doi.
– Perfect, doar am verificat dacă nu ați uitat, le-a spus ea și i-a trimis la loc la joacă.
Au fost curios de cuminți deși ai mei au devastat dormitorul și au țipat până au răgușit.
Desigur că am vrut să știu mai multe despre această metodă magică. Mi-a spus că se practică mult în Statele Unite la grădiniță și a început să o aplice și acasă. Că o ajută să nu-și piardă cumpătul cu ei și că cei mici știu că pot fi pedepsiți dacă se ajunge la 3.
– Regulile sunt simple, mi-a spus ea. Numeri și nu adaugi nimic la asta. Spui doar calm: ”Copii, am început să număr, acum este 1, acum e 2…”. Fii doar sigură că te pot vedea și auzi. Ei știu pedepsele dacă ajung să spun 3. La grădiniță au un fel de colț al pedepsei unde stau pe un scaun singuri 5 minute. Acasă trebuie să stea în camera lor 10min, pe pat, fără să se atingă de jucării. Poți schimba pedepsa și în funcție de împrejurări. De exemplu azi le-am spus dinainte că la 3 vom pleca acasă și nu se mai pot juca cu prietenii lor. Ei știu bine ce urmează, nu trebuie să-i lovesc sau să inventez pedepse. E important să îi avertizezi înainte care sunt consecințele. Eventual verifici calmă dacă își amintesc ce le-ai spus despre ajungerea la 3. Și ai văzut că știu perfect. Vara pedeapsa usturătoare este că nu primesc înghețată desert în acea zi. Când spui ”3 pauză” o să vezi că merg singuri în cameră, nu țip și nu-i cert. Și eu am fost sceptică la început dar funcționează. S-au obișnuit.
Mărturisesc că am fost mai mult decât neîncrezătoare că simpul numărat până la 3 și câte 10 min de pedeapsă va funcționa la obraznicii mei. Mi-a fost greu mai ales mie să nu mă mai enervez, să nu mai spun multe ci numai să număr. Cea mică plângea și se împotrivea să meargă în cameră. Dar în mai puțin de 2 săptămâni ei au știut cu siguranță că nu e o glumă și de cele mai multe ori se opreau înainte de 3.
Am folosit-o până au crescut, la peste 12 ani chiar. De aceea recomand această metodă cu căldură tuturor părinților.
Avantajele metodei magice 1-2-3:
-
nu te enervezi, nu ajungi la abuz
-
nu invită copiii la ceartă
-
previne folosirea de amenințări și vorbe inutile din partea adulților
-
copilul știe că e ceva serios și ce se întâmplă dacă se ajunge la 3
-
ajută pe cel mic să înțeleagă că pedeapsa este o consecință a ceea ce a făcut, nu o decizie la nervi a adultului