Se poate observa ușor când un copil, uneori chiar și un adult, nu are abilitatea de a asculta pe cineva: vorbește fără să aștepte să termini sau când vorbește altcineva, se joacă pe telefon sau face altceva în timp ce discuți cu el, îți răspunde din obișnuință dar observi curând că de fapt nu te-a auzit sau nu a înțeles ce i-ai spus etc.
A ști cum să asculți, este un element de bază al comunicării, care ar trebui învățat de orice copil în cei 7 ani de acasă. Cum cei mici învață mai repede din exemplul părinților și al celor din jur, cred că trebuie să începem cu asta, să ne uităm la noi când discutăm cu partenerul, cu o prietenă venită la cafea, cu o vecină etc. Au copiii noștri un bun exemplu?
Un al doilea mod de a-i învăța este să le explicăm cum este corect să asculte, ca ei să înțeleagă. Îi poți învăța lucruri ca:
- atunci când cineva îți vorbește, te oprești din ceea ce faci, ca să nu fii distras
- ascultă cu atenție
- gândește-te la ceea ce ți se spune
- privește persoana care vorbește, nu la TV, nu spre un coleg, nu spre altceva
- confirmă dacă ai înțeles (verbal sau nonverbal: dai din cap, zâmbești etc)
- întreabă dacă nu înțelegi ceva
- nu întrerupe- vorbește doar când celălalt a terminat
- cere permisia să spui ceva dacă conversația se prelungește sau dacă alte persoane vorbesc între ele
- nu te grăbi să critici sau să tragi concluzii pripite, ascultă tot ce are celălalt de spus
- observă limbajul nonverbal al celui care vorbește pentru a percepe corect mesajul
- ferește-te de prejudecăți (de exemplu ”Sigur mama o să-mi țină iar o predică plictisitoare!” ”Nu înțeleg niciodată când explică profesul ăsta” ”Colegul meu vorbește numai prostii” etc). Aceste gânduri te vor împiedica să asculți corespunzător pe cineva ori să-l înțelegi.
- nu arăta dezinteres prin limbajul trupului (te uiți la ceas, ai brațele încrucișate, ești întors în altă parte, faci ceva cu mâinile, degetele, dai ochii peste cap, oftezi etc)
Desigur, poți învăța un copil aceste lucruri la vârste și etape de dezvoltare mentală diferite. Dar nu trebuie să fie neaparat sub formă de ”predică”, ci poți să îi explici una dintre aceste reguli de ascultare atunci când observi la el o problemă specifică: te-a întrerupt când îi vorbeai, face altceva când discuți cu el.
Poți să transformi unele dintre aceste caracteristici ale ascultării în reguli ale familiei:
La noi în familie, nu folosim telefonul mobil și nu facem altceva când cineva ne vorbește.
Nu întrerupem, așteptăm rândul să ne spunem părerea.
Cu siguranță o regulă fixată pentru toți trebuie și respecatată de toți.
Lasa un comentariu