Specialiștii europeni trag un semnal de alarmă- din ce în ce mai mulți copii și adoloscenți au astăzi probleme mintale. Și în unele cazuri chiar grave. Potrivit acestora:
– unul din cinci copii are tulburări mintale;
– tulburarea deficitului de atenție a crescut în ultimii 10 ani cu 43% la copii;
– depresia la adolescenți a crescut îngrijorător cu 37%;
– rata sinuciderii în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani a crescut cu 200%.
Este greu de înțeles de ce, pentru că în ultima perioadă condițiile de viață și de educație s-au îmbunătățit în Europa, asistența medicală și psihologică este din ce în ce mai specializată, guvernele au dat diverse legi de protecție și ajutor a copiilor și familiei. Mai ciudat este că statisticile sunt la niveluri inferioare în țări din lumea a 3a ca cele africane sau asiatice, deși copiii de acolo nu au nici pe departe aceleași condiții materiale.
Cauza bolilor mintale la copiii noștri
Concluzia psihologilor este că îmbolnăvirea mintală nu este direct legată de condițiile de viață, ca în cazul altor boli fizice. Diverse teorii conspiraționiste pun aceasta pe seama vaccinărilor, efectelor unor medicamente, a poluării, a unor experiemente chimice sau încălzirii globale. Dar concluziile specialiștilor pun alte cauze observate pe primul loc:
- familii din ce în ce mai fărâmițate- divorțul, copiii crescuți de rude în timp ce părinții migrează la lucru, pasarea micuților în îngrijirea unor bone sau centre after-school pentru că ambii părinți muncesc, crează copiilor un sentiment de nesiguranță acut, impresia că sunt abndonați, nedoriți, că încurcă programul sau viața părinților.
- alimentație dezechilibrată – părinții ocupați nu mai gătesc acasă, preferă semi-preparatele sau au înlocuit mesele sănătoase cu produse de fast-food. Pentru copii acestea sunt foarte dăunătoare nu doar dezvoltării fizice ci și mintale. Vitamine, minerale esențiale lipsesc din alimentație iar grăsimile și zaharurile fac ravagii creîndu-le agitație, deficit de atenție, memorie slabă, insomnie, obezitate, izolare etc.
- lipsa de mișcare și de activități în aer liber – copiii cu acces la mai multe gadgeturi, jocuri și jucării sofisticate sunt mai tentați să își petreacă tot timpul în interior, ceea ce le afectează sănătatea și buna dezvoltare psiho-socială. Stilul de viață sedentar, lipsa interacțiunii cu copii de seama lor sau alte persoane, favorizează dezvoltarea unor handicapuri mintale afectând capacitatea de relaționare, concentrarea, atenția, curiozitatea, creativitatea, comunicarea, relaționarea și multe alte abilități importante pentru o viață echilibrată.
- absența unor limite și obligații clare- în numele ”protecției drepturilor copiilor” și a ”bunăstării” acestora, se promovează o libertate din ce în ce mai mare a celor mici și restrângerea drepturilor parentale. Multe metode tradiționale, regulile, sancțiunile și limitele sunt considerate învechite, dăunătoare, chiar abuz atât în familie cât și în sistemul de învățământ. Totuși modelele educaționale ca și cel suedez, în care copiii cresc total lipsiți de reguli și constrângeri, au demonstrat deja că sunt greșite și pot afecta copiii în loc să îi ajute. După o copilărie în care nu li s-a refuzat nimic, adolescenții acestei țări au ajuns nemulțumiți de ceea ce le oferea realitatea, continuu dezamăgiți, neadaptați social. Suedia se afla printre statele cu o rată ridicată a tendințelor suicidare în special în rândul adolescentelor între 15-25 de ani. Explicația specialiștilor este următoarea: se creează o discrepanță mult prea mare între ceea ce își doresc acei tineri și ceea ce le poate oferi viața. Iar dezamăgirea lor va fi atât de mare, încât este firesc să se confrunte cu stări de anxietate, cu dorința de a-și face rău singuri, spun psihologii.
Iar concluzia specialiștilor este că nici un tratament sau terapie nu pot înlocui grija și dragostea familiei, o viață sănătoasă și echilibrată și o educație bazată pe principii solide.