Pe la vârsta școlară, când apar compunerile, analizele literare sau problemele complexe la teme, mulți copii se descurcă foarte greu. Cauza poate fi o capacitate de analiză și sinteză insuficient dezvoltată.
Dacă acest termen sună foarte pretențios pentru un copil de 9-10 ani, aflați că majoritatea interviurilor pentru posturi de top în domeniul tehnic sau managerial analizează cu atenție cât de dezvoltată este această abilitate.
Asta înseamnă că o persoană poate vedea imaginea de ansamblu a unei situații dar vede și detaliile ei, poate selecta elementele principale de cele mai puțin importante, poate analiza și descrie informațiile legate de aceasta, poate lua deciziile cele mai bune.
Sper că exemplele următoare vor aduce mai multă lumină asupra acestui termen:
Învață-l pe copil să observe și să descrie
Când copiii au început să vorbească, poți să începi prin a le explica părțile componente ale unui obiect, jucării etc:
”Vezi, floricica asta are rădăcină, tulpină, frunze și floare. Frunzele sunt verzi și lungi. Floarea are mai multe petale roșii. Rădăcina ere mai multe ramificații.”
Apoi implică-i și pe copii punându-le întrebări ca:
– Din ce este formată această mașinuță? Câte roți are? Ce culoare au stopurile? Ce are înăuntru?
Un joc preferat al copiilor mei era ”Observă în natură”. De fapt l-am inventat chiar eu o dată când am fost cu cortul pentru că erau foarte agitați și nu voiau cu nici un preț să stea cuminți la umbră la prânz. Practic trebuia să ia fiecare un pix și o foaie și să stea undeva nemișcați. Eu le dădeam sarcini simple ca: ”Scrie ce auzi” ”Scrie ce vezi în jur” ”Scrie ce vezi verde” ”Scrie ce simți” ”Scrie ce ființe vezi”. Și ei trebuiau să observe cât mai multe lucruri în jurul lor și să le noteze. Câștiga cel care observa și scria cele mai multe. A fost o metodă grozavă de a-i învăța să privească detaliile, le-a dezvoltat atenția dar și cunoștințele. Observau mereu ceva nou, o plantă, un copac, o insectă și îmi puneau întrebări despre ea, căutau pe net informații.
Învață-i să se gândească la mai multe soluții
Ca și părinți este mai simplu să oferim soluții celor mici, că doar noi știm cel mai bine cum și ce ar trebui să facă. Dar asta nu-i va ajuta pe termen lung. Copiii vor învăța să analizeze o situație și să ia deciziile cele mai bune, atunci când îi încurajăm să vadă ei soluțiile la diverse probleme:
– Cum crezi că trebuie construită mașina asta?
– Dacă prietenul tău te-a lovit, cum crezi că ar fi trebuit să procedezi în loc să-l lovești înapoi?
– Ce pedeapsă crezi că te-ar ajuta să nu mai vorbești urât?
– Dacă tu și fratele tău vreți să vă jucați cu aceeși jucărie, cum se poate face asta posibil, fără să vă certați?
– Camera ta este dezordonată iar tu vrei să ieși afară la joacă. Ce soluție ai pentru a rezolva asta?
Bineînțeles cei mici pot debita idei amuzante cu care nu veți fi mereu de acord, dar nu e nimic, așa învață cum să gândească singuri, cum să analizeze situațiile și să le înțeleagă mai bine.
Ce crezi despre… ?
O altă metodă de a le crește capacitatea de analiză și sinteză este să îi facem să își spună părerea despre anumite situații din viața lor.
Puneți-le întrebări deschise, care să le stimuleze gândirea.
În loc de…………… întrebă-i ………
Îți place mâncarea asta? Ce îți place la mâncarea asta?
Ai văzut ce comportament urât a avut acest copil? Cum ți s-a părut comportamnetul lui?
A fost bine azi la școală? Ai luat note? Ce ați făcut azi la școală? Ce a fost nou?
Nu-i așa că e un desen animat frumos? Ce îți place la acest desen animat?
Ia-ți paltonul, e frig afară! Afară este foarte frig azi, ce crezi că trebuie să îmbraci?
Încurajează-le noile inițiative
Copiii învață cel mai bine experimentând practic, de aceea trebuie să încurajăm cât mai multe experiențe noi, în cât mai multe domenii. O fetiță a venit la bunici când eram eu copil și fugea de toate găinile din curte. Noi, copiii de la țară am râs o mulțime de temerile ei. Dar acest exemplu este o realitate: nimeni nu s-a născut atoateștiutor și copiii trebuie să învețe din diverse experiențe.
Piedici în calea învățării prin exeprimente noi:
- părinții sunt sufocant de grijulii cu copiii lor și le interzic multe inițiative, de teama că li s-ar putea întâmpla ceva rău
- critica – copiii sunt constant criticați pentru greșelile pe care le fac atunci când încearcă ceva noi – lauda și încurajarea îl vor ajuta să învețe din greșeli și să fie mai buni data viitoare
- lipsa de timp / ajutor – copiii au nevoie uneori de adulți pentru a duce cu bine la împlinire anumite sarcini. Dar adulții sunt fie foarte ocupați, ori nu consideră important acel lucru. Îmi amintesc că soțul meu a cumpărat un leagăn copiilor care trebuia asamblat. Și a trecut jumătate de vară până ca el să își facă timp pentru asta.