Părinții cer ajutorul altor părinți pe site-urile de socializare. Uneori mesajele lor vin din disperarea de a nu avea soluții pentru problemele copiilor lor: boli grave, handicapuri, pierderea custodiei în caz de divorț și alte situații imposibile. Dar este dureros că au apărut și alte tipuri de drame care ne fac să ne întrebăm încotro se îndreaptă meseria de părinte.
O să păstrez anonimă postarea de mai jos pentru că este pe un grup închis și nu am putut contacta persoana pentru un acord, dar sper că poate ajuta sau face atenți și alți părinți de adolescenți:
”Am un băiat de 15 ani și în urmă cu câteva luni am aflat că se drogheză. A rămas repetent, a fugit din centrul unde l-am dus la dezintoxicare și acum nu mai vrea să aibă nici o legătură cu familia.
Noi locuim la țară, am muncit din greu, avem o firmă cu vânzare și reparații mașini agricole și niște pământ pe care îl cultivăm. Ne-am crescut cei 3 copii așa cum am știut noi mai bine, având grijă să nu le lipsească nimic, să se ocupe de studii. D. e cel mai mare, l-am dat la pregătire, a luat la un liceu bun în oraș. Era ca un adolescent obișnuit, nu ne făcuse niciodată probleme. I-am închiriat o garsonieră, venea în weekend acasă, îi găteam, spălam hainele, era bine, a încheiat trimestul I cu 8, nimic ieșit din comun. În a doua parte a anului însă, diriginta m-a întrebat la o ședință ce se întâmplă cu el pentru că are absențe din ce în ce mai dese, se plânge că e bolnav și obosit la ore, notele erau în scădere. N-am putut scoate nimic de la el, a refuzat să meargă la un medic cu noi, a devenit închis și ursuz. Toți pe care i-am întrebat spuneau că e poate o criză de adolescent, că o fi vreo fată de care îi place la mijloc… din astea.
Într-o duminică, după ce fusese acasă, am observat că îmi lipsește un inel și un lănțișor. Și soțul observase că îi lipseau diverse sume de bani în ultimele săptămâni, dar se gândise că fusese neglijent și nu-și mai amintea unde-i pusese. A fost un semnal mare de alarmă pentru noi. Ne-am gândit că băiatul s-a împrumutat poate de bani pentru ceva joc sau telefon nou, sau are probleme cu cineva și nu ne-a spus. Am lăsat totul și am mers la el la apartament. Nu era acasă dar aveam cheie și am intrat. Era multă mizerie, m-am apucat să curăț. Am găsit în coșul de la baie niște serigi subțiri și niște prezervative folosite. Când s-a întors și l-am întrebat, s-a făcut foc de mânie, am crezut că mă și bate, nu l-am văzut niciodată așa. A motivat că a avut niște prieteni în vizită, că poate sunt ale lor. Nici o vorbă sau să recunoască despre ceea ce ne dispăruse. Am plecat acasă cu 10 ani mai îmbătrânită.
După numai câteva zile ne-a sunat diriginta să ne spună că nu are cum trece clasa, că nu se prezentase la teze și avea obiecte la care nu fusese niciodată în acel trimestru. Eu și soțul am așteptat să vină în weekend să îl luăm serios la rost dar nu a mai venit. Nu ne-a mai răspuns nici la telefon. Ne-au trecut prin minte fel de fel, poate îi e rușine, poate că va încerca să se sinucidă din cauza școlii și altele multe.. cum numai un părinte se poate gândi. Am mers și nu era la garsonieră, am anunțat Poliția.
L-am găsit doar după câteva zile printr-o rudă, un nepot care era la facultate în oraș și mai ținea legătura cu el. Îl sunase pe el din spital. Ne-a liniștit că nu a fost accident sau boală doar că trebuie să mergem că nu o să-i dea drumul fără cineva din familie. Doctorul și asistentele ne-au tratat jalnic, ca pe niște ratați care-și neglijează copilul ori n-am știut cum să-l educăm. Am aflat cu stupoare că se droga și era aproape să moară de la o supradoză. Raportaseră cazul și la Poliție dar au zis că nu-l pot interoga fără părinți și că mai bine să cheme Protecția Copilului. Și iată-ne străbătând drumuri zilnice pe la doctori, psihologi, Poliție, chestionați de asistenți sociali, căutând cu disperare un centru pentru dezintoxicare minori. Toate eforturile noastre au dat greș. A fugit de acolo doar după 3 săptămâni deși ne-a promis că stă, că vrea să scape. S-a implicat într-un anturaj rău, cu niște băieți cunoscuți de mulți că vând iarbă și alte droguri în preajma liceelor și mai sunt implicați și în alte nelegiuiri atrăgând fete în prostituție. Acum fiul nostru stă cu ei, știm cu siguranță și nici o autoritate nu ne-au sprijinit să-l luam înapoi, deși e minor, el le spune că nu e ținut forțat.
Nu pot să nu mă întreb cu ce am greșit când l-am educat, când l-am supravegheat… Băiatul meu este un drogat și nu știu cum să-l ajut… Poate că nu am fost destul de buni ca și părinți ca să vedem schimbările lui. Era ce-i drept mai tăcut, mai retras în ultimul timp, dormea mai mult, tot scria mesaje pe telefon. Noi am avut încredere în el, nu i-am controlat mesajele, pagina de Facebook, prietenii. Trebuia să o facem, e minor, a avut dintr-o dată prea multă libertate departe de noi. Voi cum ați proceda într-un astfel de caz, dragi părinți?”