Biblia și tradiția creștină spun că totul a început cu o familie din Israel care a trăit miracolul nașterii copilului lor într-o iesle din Betleem. Deși mulți cunosc imaginea clasică a familiei fericite la care vin sa se închine păstorii și mai apoi magii, nu este vorba despre o familie obișnuită și nici despre o naștere obișnuită în această povestire:
- Iosif și Maria erau doar logodiți, nu căsătoriți, nu locuiau împreună
- Maria a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt, nu cu Iosif, iar nașterea copilului divin i-a fost anunțată de un înger.
- Într-o cultură foarte rigidă ca a lor, persoanele care aveau copii sau relații în afara căsniciei erau pedepsiți prin uciderea cu pietre. Logodnicul Mariei, Iosif, nu știe la început ce să creadă și s-a gândit să o părăsească pe ascuns. Un înger i se arată în vis și-l împiedică să facă asta.
- Isus se naște într-un staul, având pătuț o iesle, în condiții care ar indigna orice personal al unei maternități de acum. Și asta chiar dacă multe dintre scrierile prevestitoare ale vremii îl numeau Regele Regilor și parte din Dumnezeu, din Treime. Dacă la noi igiena este foarte rigidă pentru nou născuți și vizitele limitate, imaginați-vă că el a primit vizita unor ciobani mirosind a oaie și balegă.
- Drama primului Crăciun nu se încheie aici: venirea magilor din Răsărit îl face pe Irod, regele din acel timp, să se teamă că micuțul născut miraculos i-ar putea lua tronul când va crește. Așa că poruncește să fie omorâți toți bebelușii mai mici de 2 ani din Betleem și împrejurimi. Micul Isus și familia lui scapă, fiind avertizați de acest pericol tot de un înger apărut în vis.
- Primii ani ai pruncului Isus au fost ca refugiat în Egipt. Abia după moartea lui Irod s-au reîntors în Israel.
Mai sunt multe necunoscute și ciudățenii legate de sărbătorirea Crăciunului, care, oficial, este modul în care creștinii își amintesc despre Nașterea lui Isus. Data exactă a venirii în lume a micului Mesia nu este cunoscută. Deși se consideră că pe 25 decembrie, anul I era noastră, istoria situează evenimentul undeva între anul 7 și 2 înaintea erei noastre. Evidența sărbătoririi Crăciunului pe 25 decembrie este doar din anul 336,de pe timpul împăratul Constantin. Analiștii motivează alegerea acestei date ca și înlocuire a unei sărbători păgâne foarte răspândite la acea vreme, Saturnalia. Tot în miezul anotimpului rece mai erau și alte sărbători europene în cinstea soarelui și iernii, Yule și Koleda iar evreii sărbătoreau Hanuka tot cam în acea perioadă.
În multe biserici o importanță deosebită este acordată și serii de dinainte de 25, Ajunul Crăciunului, fiind considerată inceputul nopții Nașterii lui Hristos.
De asemenea, multe biserici ortodoxe și coptice sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, care era 25 decembrie după calendarul Iulian, schimbat cu cel Gregorian în anul 1582.
Lasa un comentariu