În calitate de părinți, este destul de greu să vedem presiunea pe care copiii noștri o pun asupra lor, chiar și la o vârstă fragedă. Fiul meu are trei ani și încearcă din greu să taie hârtia cu foarfecul de copii. Este dornic să învețe, dar devine și incredibil de frustrat când nu-i reușește corect sau când tăie accidental o bucată din hârtie pe care nu și-a propus-o. Atunci lumea lui se năruiește: „Nu pot!” plânge el.
Dar modul în care răspundem în aceste momente poate avea un impact critic. Recunosc că tendința mea este să intervin și să spun: „Bine, hai că te ajut.” sau „Dă-mi foarfecele și privește-o pe mama”.
Totuși, dr. Becky Kennedy, psiholog și expert în educație parentală, la o clinică mare din Statele Unite, sugerează să oferiți un răspuns diferit copiilor care se confruntă cu sentimente de înfrângere: „Încearcă din nou când te simți pregătit”.
La urma urmei, frustrarea este firească și este treaba noastră ca părinți să o normalizăm. Dar nu trebuie să le eliminăm sentimentul, ceea ce este exact ceea ce se întâmplă dacă intervenim și le ușurăm sarcina. În schimb, dorim să ne ajutăm copilul să învețe să tolereze frustrarea, dezvoltându-și totodată încrederea în capacitatea sa de a învăța și de a realiza ceva.
Potrivit doctorului Kennedy, poate ajuta să folosești un moment mai calm pentru a-i învăța pe copii că frustrarea se întâmplă tuturor și că este o emoție importantă de gestionat… Spunând „încearcă din nou când te simți pregătit”, le arăți clar nu numai că tu crezi în ei, dar îi înveți și să aibă răbdare în timp ce învață.
Și nu uitați că un alt mod important de a-i învăța să răspundă la frustrări și eșecuri este exemplul personal:
- cum răspunzi tu când nu îți iese ceva? Te enervezi? Vociferezi?
- obișnuiești să încerci din nou ceea ce nu ți-a reușit o dată?
- cum te motivezi/ automotivezi să faci ceva nou, ceva ce nu ai mai încercat niciodată sau la care nu ești foarte bun?
- ai liste lungi cu lucruri care ți se par imposibil de realizat pentru tine sau familia ta? Te plângi că ai multe planuri și vise neîmplinite?
În urmă cu 2 săptămâni o prietenă cu 4 copii mi-a spus că a finalizat însfârșit facultatea pe care a tot întrerupt-o din cauza maternității. Am întrebat-o cum a reușit? ”Am avut un exemplu bun, a zis ea: mama mea a făcut facultate la 45 de ani, după ce eu și surorile mele am mers la liceu. Numai atunci a avut timp și a fost visul ei.”