În aceste zile subiectul exploziv pe toate canalele de știri și în presă este cazul cutremurător al fetelor din zona Caracal răpite și ucise de un psihopat.
Mulți acuză Poliția pentru ce s-a întâmplat, procurorii, alții sistemul deficitar de învățământ care nu asigură transport elevilor, alții vecinii care au auzit ceva dar s-au mulțumit doar să sune la 112, alții politicienii etc. Oamenii sunt pe bună dreptate speriați și îngrijorați, iar dacă ai copii, e normal să te gândești la ei și la viitorul lor.
Ce poți face pentru siguranța copilului tău?
Nu pot să nu îmi amintesc că mulți dintre noi am crescut și trecut prin copilărie/ adolescență în condiții mult mai grele decât acum. Am mers la 14 ani la liceu, acolo unde am fost repartizată de sistemul comunist de atunci, și anume în alt județ. Trebuia să schimb 2 autobuze și să merg 2h cu trenul ca să pot ajunge acolo. Am stat în 2 cămine și la 4 gazde în 4 ani, a trebuit să mă descurc singură. Ajungeam rar acasă, o dată pe trimestru și în vacanțe. Apoi am făcut facultatea în alt oraș, tot departe de familie. Nu erau telefoane mobile, stăteam și ore la poștă pentru un apel acasă, pentru care trebuia să trimiți mandat înainte.
Am întâlnit în acest timp fel de fel de oameni, da și unii care ar putea fi încadrați în categori psihopați. Aceștia nu au apărut doar acum; hoți, criminali și bolnavi mental există dintotdeauna și vor mai exista, putem face foarte puțin în acest sens. Nu ne vom putea proteja copiii la nesfârșit de ei, chiar dacă vrem. Dar ceva îmi amintesc că făceam bine la vârsta mea fragedă și venea dintr-o educație solidă de acasă, din satul meu și familia mea simplă de la țară:
- mi s-a spus să nu mă aventurez singură, nici chiar cu alte fete la ocazie, în locuri izolate, sau să mă urc în mașina unei persoane necunoscute
- chiar dacă mergeam la discotecă, club sau alte evenimente, eram acasă ori la locul de cazare înainte de ora 23.00
- mă asiguram că cineva știe în permanență unde sunt, fie ea doar o colegă de școală
- spuneam imediat unui adult dacă observam că sunt urmărită, hărțuită, sau altceva suspect
- mă îmbrăcam decent pentru a nu atrage remarci și comportamente nedorite
- mă axam pe școală și pe învățătură pentru că voiam să fac ceva cu viața mea
Nu, nu am fost copilul perfect, am avut și eu ieșirile mele, dar cred că precauția și decența învățate acasă m-au ajutat să stau departe de persoane care îmi puteau face rău. Am lucrat mulți ani ca și persoană necăsătorită în peste 8 țări ale lumii și am călătorit pe 5 continente dar și acolo am avut destule abilități să fiu în siguranță și să evit cu înțelepciune avansurile și pericolele din partea sexului opus.
Nu vreau nici pe departe să acuz pe nimeni și nici să spun că vina este exclusiv a părinților pentru tot ce se întâmplă rău copiilor. Știu că sunt vârste când nu mai depinde de noi ce alegeri fac ei, sau în ce situații se implică. Dar vreau să subliniez că poate conta enorm modul în care îl educi în anii în care este cu tine acasă.
Ai tot dreptul să atenționezi un minor când se îmbracă nepotrivit în public; poți alege un internat sau o gazdă și să-i interzici cu desăvârșire mersul cu mașini de ocazie ori cu alte mijloace de transport nesigure; poți instala pe telefonul lui aplicația 112 prin care poate fi localizat ușor de Poliție dar și alte aplicații prin care îl poți urmări unde este în timp real; cumpără-i un ceas cu GPS; nu-ți lăsa copiii în grija unor persoane care nu au autoritate asupra lor și ia imediat măsuri când îi vezi că depășesc o anumită limită de comportament ori siguranță; fii sigur că îi cunoști anturajul; nu-i permite ieșiri în care poate consuma alcool sau poate fi implicat în practici promiscue; ajută-l de mic să-și stabilească niște scopuri în viață și nu-l răsfăța cu lucruri scumpe și bani la discreție; discută cu el și fă-l atent despre posibilele pericole ale vieții sau din partea sexului opus; dezvoltă o relație bună cu el pentru a fi deschis să îți spună eventualele probleme prin care trece etc.
Cred că nu am precizat totul aici și lista poate fi mai lungă. Dar când vom putea bifa fiecare aspect de mai sus, putem considera că ne-am făcut datoria și abia atunci putem arăta cu degetul spre altcineva.