Alegerea unui nume de botez pentru copii are o mare importanță pentru părinți și pentru ființa nouă care a sosit pe lume. De cele mai multe ori nu este doar ceva dat la întâmplare sau simpla alegere după consultarea unor liste. Numele de botez poate avea semnificații specifice în funcție de orientările culturale sau religioase ale oamenilor. Îți amintește de cineva, de caracteristicile unui personaj important și îți dorești ca cel mic să fie ca el/ca ea, să aibă același viitor măreț, aceleași binecuvântări. Marchează o nouă viață nu doar pământeană, ci o intreagă călătorie spirituală, intelectuală, etc.
Cum nu este simplu să alegi un nume de botez, iată semnificațiile celor mai frecvente nume românești.
MARIA
Este unul dintre cele mai frecvente 5 nume de fete în România și are multe derivate: Mariana, Măriuța, Mărioara, Marița, Mari etc. Originile lui vin din ebraică (Miryam) și înseamnă: cea iubită, cea îndrăgită, copil dorit dar și picătură de mare.
Acest nume de botez este cel mai răspândit și mai drag nume folosit de creștini, fiiind pus în cinstea Mariei (Miryam), mama după trup a Domnului Isus Hristos. Povestea ei este binecunoscută oricărui român și pe scurt, sună așa:
Miryam era o față simplă din Israel, fiica lui Ioachim și Ana care locuiau în Nazaret. A crescut într-o familie cucernică ceea ce a făcut-o să fie credincioasă și temătoare de Dumnezeu.
Când a ajuns la vârstă măritișului, a fost logodită cu Iosif, un tâmplar din localitate. Dar nu avea să aibă o căsătorie normală. Înainte de a locui împreună, Miryam a primit vizita unui mesager ceresc, Sfântul Arhanghel Gabriel, care i-a vestit că va deveni mama lui Hristos, Mesia cel așteptat. Ea nu a fost nici pe departe entuziasmată ci a întrebat cum e posibil un astfel de lucru pentru că nu avea încă soț. Nu cred că răspunsul lui a fost foarte clar pentru acea copilă : „Duhul Sfânt Se va coborâ peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”
Și nici nu cred că ar fi știut cum să explice asta viitorului soț. Dar Dumnezeu a avut grijă și a trimis un înger care i-a vestit și lui Iosif în vis minunea care se va întâmpla.
La timpul potrivit a născut în Betleem și Biblia spune că nu într-o casă sau o maternitate frumoasă ci într-un staul, la lumina unei stele noi. Greutățile lor abia au început. Irod, regele vremii a auzit despre nașterea unui copil miraculos și s-a temut pentru tronul sau. A pus să fie uciși toți copiii de la 2 ani în jos. Un înger le-a făcut cunoscut acest pericol și au trebuit să fugă în Egipt. Viață lor de refugiați într-o țară străină a ținut până la moartea lui Irod, apoi s-au reîntors în Nazaret.
Când Isus a crescut iarăși viața lui Miryam avea să se schimbe. El nu a urmat un destin obișnuit al tinerilor de seama lui ci a început să predice, să adune ucenici, să facă minuni. În ciuda părerilor pro și contra, Maria l-a urmat discret împreună cu alte femei, slujind și sprijinindu-i în lucrare. După doar 3 ani, inima ei a fost frantă să-și vadă fiul pus pe nedrept pe o cruce. Dar s-a bucurat nespus de învierea Lui după 3 zile. Nu știm foarte multe lucruri despre viața ei de după înălțarea lui Isus, dar tradiția spune că a dus o viață sfântă și că acum este o mijlocitoare în cer pentru oameni.
DAVID
Acest nume de botez este foarte vechi, de origine ebraică și reproduce numele personajului biblic David (Dawidh) purtat un rege vestit al Israelului care a domnit în sec X ÎH. Iată pe scurt povestea lui, așa cum o relatează Vechiul Testament:
David era ultimul din cei opt copii ai lui Isai, păstor originar din Bethleem. Încă de mic a fost ales de Dumnezeu să devină rege. Se spune că era un copil frumos, inteligent dar și foarte curajos. Nu se dădea înapoi încă din copilărie să lupte cu leul sau ursul în apărarea turmei lor.
Era abia un adolescent când țara lor a intrat în război cu Filistenii, un neam sângeros. Frații lui au plecat la război, toți înafară de el care a rămas alături de părinți și de animale. Tatăl l-a trimis într-o zi cu provizii și să aducă vești despre frați. Ajuns acolo, el observă o situație fără ieșire pentru israeliți– trebuiau să lupte cu un uriaș filistean, luptă decisivă pentru victorie. Cum nimeni nu îndrăznea, David alege să lupte dar nu cu arme clasice ci cu ce se simțea el mai sigur: cu o praștie. Îl înfrânge și, drept răsplată, Regele Saul i-o da de soție pe fata lui. Dar cum faima lui creștea și câștiga multe victorii, regele s-a temut că-i i-a locul și mulți ani l-a urmărit să-l omoare.
După moartea lui Saul, David devine rege și construiește un regat glorios. David mai este cunoscut ca un mare poet și înțelept, mulți dintre Psalmi fiind creați de el. Noul Testament îl enumeră pe împăratul David în linia strămoșilor lui Isus.
Ca și semnificație, David este derivat de la cuvântul „dwd” care înseamnă „iubit”. Numele a fost folosit în Europa încă din Evul Mediu.
SOFIA
Este un nume de botez la modă în ultima perioadă la noi în țară, deși el este popular încă din Antichitate, când multe dintre membrele casei regale din Marea Britanie, Suedia, Austria erau botezate cu acest nume. Vine din greacă și înseamnă “înțelepciune”, grecii aveau și o zeiță a înțelepciunii Sophia. Se pare că era des folosit în Perioada Bizantină. Ca și nume de persoane, se consideră că este inspirat din povestea Sfintei creștine Sofia. Iată care este aceasta pe scurt:
Se spune că o femeie numită Sofia a a avut trei fiice pe care le-a botezat cu numele celor trei virtuți creștine: Pistis – credință, Elpis – nădejde și Agapis – dragoste. Faptul că în familia ei erau creștini practicanți a atras atenția prefectului provinciei de atunci, Antioh, care le-a denunțat împăratului.
În vremea aceea Imperiul Român stăpânea peste provincia lor din Italia. Ei credeau în mai mulți zei și zeițe. Când a auzit despre ele, împăratul le-a poruncit să aducă jertfă zeiței păgâne Artemis. Ele au refuzat și atunci el a pus ca fetițele să fie omorâte și mama lăsată în viață, astfel ca suferința ei să fie mai mare. Cele trei copile au fost martirizate în anul 137 dH. Se spune că erau între 9 și 12 ani.
Sofia a luat trupurile fetelor și le-a îngropat pe un deal, în afară cetății. După trei zile de rugăciune la mormântul acestora, și-a dat și ea duhul în mâinile Domnului.
Mormintele Sfintei Mucenițe Sofia și a fiicelor sale au fost localizate pe drumul roman Via Aurelia și deasupra lor este construită o biserică. Sunt sărbătorite pe 17 septembrie conform Calendarului Creștin Ortodox.