Se pare că suntem țara cu cele mai multe mame minore din Uniunea Europeană – statisticile spun că ar fi mai mult de 26.000 dar organizația World Vision România spune că sunt de fapt mai multe, 1 din 10 mame nu au încă vârsta majoratului.
Specialiștii încearcă să afle cauzele acestei probleme și cele mai des pomenite sunt sărăcia și lipsa de educație. Ca de altfel povestea Cristinei care are 2 copii la 17 ani:
”Eram la profesională în clasa a IXa. Tata a murit când aveam 12 ani, mama s-a chinuit să ne crească pe noi cei 5 copii. Era greu, nu aveam mereu mâncare, ne-au tăiat lumina că nu a putut plăti. Soțul meu G. e mai mare cu 12 ani, avea deja un serviciu bun, mașină, mă ducea la restaurant. Am vrut să ies din sărăcie și nevoi. Am stat împreună, nu suntem căsătoriți legal.
Plănuiam să mergem în Italia a muncă și acolo să ne facem un rost. Dar când a văzut că am rămas însărcinată cu primul, a mers doar el. S-a întors doar la un an. Atunci trimitea bani, stăteam cu chirie într-o garsonieră. Când am rămas însărcinată a 2a oară a început să fie violent de parcă era vina mea. M-a presat să fac avort dar era deja mare. M-a bătut la o săptămână după naștere și a plecat. Am aflat că în Italia avea altă fată, trăia cu ea de mult. Nu a mai trimis de atunci nici un ban. Acum stau într-un centru Maternal, până cea mică face 1 an. Ce o să fac după, nu știu… Mi-ar plăcea să pot continua studiile, să am și eu o meserie… să nu trebuiască să muncesc cu ziua ca mama… ”
Poveștile lor diferă puțin dar au la bază cam aceleași probleme:
- se aruncă într-o relație dorind să scape de sărăcia de acasă
- abandonează studiile, familia nu le sprijină să continue, nu pune preț pe educație
- provin din familii destrămate, unele de alcoolici, în care abuzurile și lipsurile au fost la ele acasă
- unele fete au crescut în case de copii sau alte instituții pentru protecția minorilor
- un procent de 5% au fost abuzate sexual ca și copii
Ceea ce toți recunosc, este că în majoritatea acestor cazuri familia biologică nu-și face treaba sau chiar lipsește din viața tinerelor. Cum nu există alte servicii adecvate care să preia responsabilitățile acestora, fetele acționează din speranța că o relație le va salva din situația lor sau le va acoperi nevoia de dragoste, atenție și siguranță. Din păcate, modelul parental lipsindu-le, majoritatea acestor relații eșuează și tinerele mame și copiii lor rămân în același cerc nemilos al lipsurilor, abandonului și promiscuității.
Dar sunt și cazuri, ce e drept mai puține, când fetele provin din familii înstărite și preocupate de educația lor:
”De când aveam 10 ani, mama și tata m-au lăsat la bunica și au mers în UK la muncă. Trimiteau mulți bani acasă, aveam de toate. De pe la 14 ani au început să-mi placă petrecerile și cluburile, le frecventam cu prietenii. La 15 ani am încercat prima dată iarbă, alcool și alte pastile, mă amețeau, îmi plăcea. Tot atunci am început și să merg cu băieți. Bunica și ai mei încercau să îmi dea sfaturi bune dar nu i-am asculatat. Nici nu știu cu cine am rămas însărcinată. Am ascuns asta o vreme, apoi s-a cunoscut, au aflat și la liceu. Mi-era rușine, nu m-am mai dus deși aveam note bune. Am născut în septembrie anul trecut.
Nu am vrut să-l dau la adopție. După ce închei cu alăptatul o să-l ia mama și tata la ei ca să pot termina liceul. Îmi pare rău că mi-am ruinat tinerețea și mi-am dezamăgit părinții. Aș vrea să dau timpul înapoi. Nu eram pregătită să fiu mamă. ” Crina C.
În cazul Crinei situația a fost diferită. Anturajul, sume mari de bani lăsate liber la îndemâna ei, crescută de o bunică fără mare autoritate și părinți la distanță, este o altă realitatate dureroasă a țării noastre.
Fiind tinere și nepregătite pentru maternitate, cu siguranță și îngrijirirea și educația noului născut va avea de suferit. Problema are deci impact negativ pe termen lung.
Specialiștii recomandă părinților care au fete adolescente:
- să le acopere o atenție și educație specială, incluzând educație sexuală și discuții despre relații și căsătorie (nu lăsați asta doar la îndemâna școlii și mass mediei)
- să insiste să continue studiile și să obțină o calificare, să le sprijine și să facă o prioritate din asta
- să le țină departe de influențe nefaste, să constroleze strict ce fac, cu cine își petrec timpul, unde și ce consumă
- dacă se migrează la muncă, să ia toată familia nu să le lase la rude sau în alte locuri în care nu put fi supravegheate
Multe dintre măsurile acestea sună drastic și cu siguranță nu vor fi pe placul tinerelor dar, dacă luăm în considerare procentul mare de 1 din 10, ar trebui să fim ca și părinți mai mult decât îngrijorați și să facem tot ce șine de noi să împiedicăm data noastră să ajungă o statistică.