Iată zece moduri în care mintea, corpul și viața ta se vor schimba când vei deveni părinte – și pașii pe care îi poți face pentru a face față schimbărilor.
1. Creierul tău încearcă să te pregătească emoțional
În 2014, Ruth Feldman, cercetător în Israel și la Școala de Medicină Yale, a efectuat un experiment cu colegii ei. Au făcut cercetări în casele a 89 de noi părinți, au colectat probe de oxitocină (hormonul relațiilor) și au înregistrat videoclipuri cu părinți care interacționau cu nou-născuții lor. Mai târziu, cercetătorii le-au făcut acestor părinți un RMN funcțional și le-au redat videoclipurile, observând ce părți din creierul lor s-au „aprins” atunci când și-au văzut proprii bebeluși în comparație cu videoclipuri cu alți copii.
Cercetătorii au descoperit două regiuni principale ale creierului deosebit de active la noii părinți, atât mame, cât și tați. Primul este „rețeaua de procesare a emoțiilor”. Acesta este situat central în creier și are mai multe reacții decât neocortexul. Acesta implică circuitul limbic sau sentimental și include:
- Amigdala, care ne face vigilenți și foarte concentrați asupra siguranței și supraviețuirii nou-născuților noștri.
- Hipotalamusul producător de oxitocină, care ne leagă emoțional de nou-născuții noștri.
- Sistemul dopaminic, care ne recompensează cu un strop de hormon al fericirii pentru a ne menține motivați și bucuroși că suntem părinți.
Împreună, această rețea creează mai multe emoții la părinți pentru propriii lor născuți. Alți cercetători, Laura Glynn și Curt Sandman, adaugă că aceste regiuni cresc de fapt în densitate (sau substanță cenușie) la noile mame și că această creștere este asociată cu sentimente pozitive față de sugarii lor.
2. Atenția pentru nevoile bebelușului se accentuează
A doua regiune care devine mai activă este „rețeaua de mentalizare” care implică cortexul superior sau regiunile creierului responsabile cu gândirea. Această zonă, împreună cu căile suplimentare care conectează cele două sisteme de emoție și mentalizare, concentrează atenția și focalizează un părinte în momentul prezent. (Cine nu s-ar putea uita la un nou copil pentru totdeauna?)
De asemenea, facilitează abilitatea de a „simți” ceea ce are nevoie un bebeluș: se aprind zone ale creierului care implică empatie cognitivă și imagistică internă sau rezonanță cu un bebeluș. Aceste regiuni ajută un părinte să citească semnalele nonverbale ale unui bebeluș, să deducă ce ar putea simți un copil și ce ar putea avea nevoie și chiar să planifice ceea ce ar putea fi necesar mai târziu în viitor (obiective pe termen lung).
3. Sentimentele și gândirea lucrează mână în mână pentru îngrijirea bebelușilor
Împreună, rețelele de procesare a emoțiilor și de gândire sunt, de asemenea, asociate cu multitasking-ul și o mai bună reglementare a emoțiilor. Cu alte cuvinte, creierul părinților este remodelat pentru a-și proteja, îngriji și a acoperi toate nevoile copiii lor.
Mamele nu sunt singurele ale căror creiere sunt remodelate ci și ale noilor tătici și a altor persoane apropiate din familie. Dar creierul părinților reacționează mai mult decât al celorlalți. Feldman și colegii ei au constatat că, deși rețeaua de procesare a emoțiilor este cea mai activă la mamele biologice pe care le-a studiat, rețelele de mentalizare sunt cele mai active în creierul taților. Și cu cât părinții s-au angajat mai mult în sarcinile de îngrijire (schimbare scutec, hrănire, confort, liniștire etc), cu atât au produs mai multă oxitocină și cu atât activarea a fost mai puternică în zonele de mentalizare ale creierului.
Cu alte cuvinte, creșterea copilului este un proces flexibil: sarcina ar putea pregăti creierul unei mame pentru creșterea copilului, dar creierul tăților și al altor adulți – părinții adoptivi și membri ai familiei – se schimbă prin simpla implicare în actele de îngrijire a celui mic.
4. Stresul scade – dar și memoria
Alte cercetări au descoperit că schimbările hormonale la femei la sfârșitul sarcinii diminuează răspunsul la stres fizic și psihologic ca și cum ar face mai mult spațiu pentru a se adapta nevoilor bebelușilor lor. Acest lucru este probabil responsabil pentru acea liniște specială pe care o experimentează multe femei la sfârșitul sarcinii, ca și cum corpul se pregătește pentru treaba importantă care va urma. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că reglarea descendentă a răspunsului la stres este o potrivire pentru provocările vieții moderne odată cu nașterea bebelușului.
Împreună cu toate aceste schimbări, pare să existe o lovitură cognitivă colaterală: într-o meta-analiză a 17 studii, 80% dintre femei au raportat aspecte afectate ale memoriei care au început în timpul sarcinii și au persistat în perioada postpartum.
5. Viața ta va deveni probabil mai semnificativă
Părinții, în mod natural, continuă să se dezvolte ca indivizi, iar sosirea unui copil stimulează auto-reflecția. Văzând-o pe micuța Oana, l-a îndemnat pe proaspătul tătic Paul să reflecteze la ceea ce trebuie să fi fost și miracolul propriilor sale începuturi: „Sunt fascinat de faptul că și eu pluteam într-un sac de lichid amniotic; că și eu mi-am văzut mâna pentru prima dată și probabil am privit-o 30 de minute cu atenție, fluturând-o în aer. Sau că și eu aș fi putut fi surprins de propriul meu strănut sau de căscat ”.
„Dacă am fi vrut doar emoții pozitive, specia noastră ar fi dispărut cu mult timp în urmă”, spune Martin Seligman, unul dintre fondatorii psihologiei pozitive, într-o rubrică din New York Times. „Avem copii care să urmărească alte elemente ale bunăstării. Vrem sens în viață. Vrem relații. ”
6. Vă veți confrunta cu provocări fizice și psihologice intense
Vor exista provocări pentru sănătatea fizică a părinților: recuperarea după sarcină și naștere, adaptarea la alăptare, tulburări de nutriție, oboseală și somn insuficient. Totul va deveni mai greu: încercarea de a rămâne rațional, de a menține conflictele și chiar de a conduce în siguranță. Este dificil să te odihnești numai în 3-4 ore de somn, vă veți simți epuizați încă de dimineața. Cercetătorii spun că somnul suficient este esențial pentru sănătate și bunăstare, inclusiv pentru starea de spirit, luarea deciziilor, performanța și siguranța personală.
Există și ajustări psihologice la noul rol de părinți: unele femei au nevoie de timp pentru a-și reveni după o naștere dificilă sau o sarcină complicată. Pentru unii, cerințele parentale pot declanșa sentimente puternice, nerezolvate din copilărie, mai ales dacă a fost traumatică sau tulburată. Schimbările hormonale, împreună cu insomnia și cerințele constante ale unui nou copil pot crea și noi sentimente surprinzătoare: furie, tristețe, senzație de capcană sau izolare – chiar și vinovăție, frică etc. Unii părinți trebuie să se lupte cu faptul că au pierdut un copil anterior sau poate că sunt părinții unui copil născut cu anumite probleme de sănătate ori handicap.
Cercetătorii vorbesc despre un „sindrom al mamei epuizate”, o afecțiune care poate duce și la probleme fizice la noile mame, pe lângă cele psihologice, și recomandă împărțirea responsabilităților cu partenerul sau alți membri ai familiei.
7. Relația voastră va fi testată
Venirea în familie a unui copil aduce noi provocări părinților ca și cuplu. Conflictele cresc de obicei într-o relație după nașterea unui copil, în parte din cauza încercării de a împărți noile responsabilități, precum și a dezacordurilor cu privire la stilurile parentale. Uneori, sentimentul de intimitate, apropiere și sexualitate într-o relație poate fi deraiat odată cu sosirea unui micuț. Cuplurile sunt provocate să își sincronizeze din nou relația și să dezvolte un nou sentiment al muncii în echipă.
Cuplurile care sunt cele mai expuse riscului de probleme grave după nașterea unui copil, scriu cercetătorii Carolyn Pape Cowan și Philip Cowan în cartea lor. A deveni părinte amplifică orice fisuri preexistente în relație. Sunt deosebit de problematice tiparele de comunicare slabe. În schimb, cuplurile care au modalități productive de a rezolva noi dificultăți și provocări se adaptează cel mai bine.
Există o nouă logistică de rezolvat: noi moduri de gestionare a unei gospodării, preocupări financiare și juridice, decizii cu privire la momentul și modul de întoarcere la serviciu și asigurarea îngrijirii copiilor. Multe mame luptă între dorința de a se întoarce la serviciu după câteva luni și sentimentul datoriei de a îngriji micuțul. Gestionat cum trebuie, acest moment poate adăuga legături strânse unei relații și ajuta la maturizarea ca și părinți.
8. Legăturile voastre sociale vor fi testate
Noii părinți suferă, de asemenea, o rearanjare a vieții lor sociale, inclusiv în modul în care interacționează cu familia extinsă și cu prietenii.
Unele relații de prietenie se reconfigurează (nu toți oamenii fără copii vor să petreceacă timp cu noii părinți). Dar și cuplul va avea mai puțin timp acum de ieșiri și întâlniri cu prieteni, au alte priorități.
Femeile vor observa că identitatea lor a început să se schimbe ca părinte, va existat tendința ca oamenii să discute cu ele exclusiv despre maternitate, copii. Alte zone ale vieții lor vor fi ca și uitate. Cu toate schimbările implicate de noua postură de părinte, este important ca cineva să te „vadă” în continuare ca individ, amintindu-ți de tine.
9. Tot ce știai sau credeai până atunci va fi zguduit
Toată lumea are sfaturi pentru noul părinte, de la părerile contradictorii din mass-media și de pe rețelele sociale, până la oameni din cercurile noastre cele mai intime.
Vei descoperi că oamenii au de oferit păreri nesolicitate, în special în ceea ce privește somnul și îmbrăcămintea bebelușului: „Ar trebui să-i mai pui o bluză! De ce îl ții fără șosete? Mai pune-i o căciuliță, e frig afară! De ce nu-l culci cu tine în pat? Mai bine îl înveți de mic în altă cameră” etc. La fel pentru alimentație și pentru alte aspecte care țin de îngrijirea lui. Toate acestea pot descumpăni și cel mai experimentat părinte, chiar și pe cei care au mai avut și alți copii. Poate apărea sentimentul de vinovăție când ceva nu merge bine: ”Dacă am făcut eu ceva ce nu trebuia? Poate trebuia să o ascult pe sora mea.” Iar dacă au acționat influențați de sfatul cuiva, iarăși pot să apară remușcări: ”Cine m-a pus să mă iau după persoana aia?”
Specialiștii sfătuiesc părinții să se lase ghidați de instinct și vor greși mai puțin decât ascultând de toți.
10. Veți avea alte nevoi și preferințe
În multe țări neindustrializate, perioada postpartum este o perioadă specială pentru mămici. Noile mame sunt considerate deosebit de vulnerabile, astfel încât activitățile lor sunt limitate, sunt ușurate de munca normală și rămân relativ izolate cu micuțul lor, în timp ce alte rude au grijă de restul treburilor. Împreună cu această îngrijire suplimentară, există ritualuri și cadouri speciale care o marchează ca pe o perioadă importantă.
În schimb, mamele din țările mai dezvoltate sunt externate rapid din spital și se așteptă chiar să distreze oaspeții care vin să viziteze bebelușul. Soțul se întoarce la lucru și totul rămâne în sarcina ei, bebelușul și treburile casei. Această diferență de sprijin, spun specialiștii, poate fi motivul pentru care în țările industrializate aproximativ 50-80% dintre noile mame experimentează tristețe, epuizare, iar 15-25% au depresie postpartum. În culturile mai tradiționale în care proaspetele mame sunt protejate excesiv, depresia postpartum este practic inexistentă.
Specialiștii sfătuiesc soții să ia câteva săptămâni concediu la nașterea copilului, ori măcar câteva zile dacă este posibil. De asemenea să preia anumite treburi din casă ori îngrijirea celorlalți copii. Mămicile care nu fac decât să stea cu cei mici, este bine să apeleze la cineva din familie sau la o dădacă pentru a avea măcar câteva ore de pauză pe săptămână, să poată să facă ceva ce le place, ce le destinde, să meargă la o cafea cu o prietenă etc.
De asemenea, trebuie să fiți mai atenți la nevoile partenerului (ambii) și să vă adaptați la noile nevoi și preferințe ale acestuia.
Lasa un comentariu