Află ce fel de părinte ești – Chestionar

0

Unii părinți nu-și bat prea mult capul cu stilurile de parenting, cu ce ar putea să facă să fie părinți mai buni. Sunt așa cum sunt și își educă copiii cum au văzut la părinții lor sau după cum simt ei în ziua respectivă. Nu toate stilurile sau tot ce facem este greșit, doar că preocuparea de a face lucrurile mai bine, nu poate să aducă decât beneficii.

Specialiștii recunosc 5 tipuri mari de stiluri de parenting:

  1. Autoritar
  2. Perfecționist
  3. Democratic
  4. Permisiv
  5. Neimplicat

Dacă cel autoritar și cel neimplicat sunt extreme, sunt recomandate cele din mijloc, mai ales cel numit Democratic.
Iată câteva caracteristici ale acestor stiluri:

  1. Stilul Autoritar

Stictețea excesivă este trăsătura dominantă, părinții dețin în totalitate controlul educației și creșterii copiilor.
Există afecțiune dar este constant sacrificată în favoarea controlului și disciplinei stricte. Comunicarea lor sună mai mult ca niște ordine, directive și se așteaptă tot timpul ca ceea ce ordona să fie pus în practică de către cei mici, fără drept de apel. Au standarde înalte, copleșitoare uneori. Descurajează comunicarea și discuțiile cu copiii. Nu permit greșeli și arată niveluri scăzute de sensibilitate. Studiile arată la copiii crescuți în astfel de medii un risc crescut de a dezvolta comportamente de risc și de a ajunge să se îndepărteze treptat de părinți.

     2. Stilul perfecționist

Prin tot ceea ce face, un părinte perfecționist comunică celor mici: ”nimic din ceea ce faci nu este îndeajuns de bine”. Este strict, are mereu așteptări înalte, de multe ori își proiecteză propriile vise și neîmpliniri asupra copilului. Critică des, încurajează foarte puțin, rareori dă ocazia copilului să-și spună părerea. Îi place să ofere recompense atunci când obține ceea ce a cerut, dar uneori acestea se transformă în manipulare. Copii crescuți de un părinte perfecționist pot dezvolta probleme emoționale, stimă de sine redusă, vor fi neîncrezători în forțele și darurile lor și vor considera că afecțiunea trebuie mereu câștigată.

Citește și:   Primul centru de experimente şiinţifice pentru copii, deschis la București

     3. Stilul Democratic

Este cel mai avantajos tip de parenting. Acest stil îmbină controlul parental cu dragostea și afecțiunea de care au nevoie copiii. Este un stil moderat, în care părinții stabilesc clar limite, de cele mai multe ori împreună cu copilul. Consecințe sunt naturale, potrivit comportamentelor celor mici, copii sunt lăsați să învețe din propriile greșeli. Există o comunicare strânsă între copii și părinți, regulile sunt explicate, copiii sunt ascultați și li se dă ocazia să-și spună părerea. Dezacordul le este explicat. Acești părinți sunt fermi, au standarde ridicate dar totodată sunt iubitori, calzi, încurajatori. Copiii crescuți în acest stil ajung adulți echilibrați și independenți.

   4. Stilul Permisiv

Balanța control parental-afecțiune înclină constant în favoarea căldurii și dragostei oferite copilului. Părinții nu-și impun controlul, nu le stabilesc reguli și limite, ci îi lasă să aleagă singuri ce activități să facă și cum să le facă. Nu au așteptări foarte mari de la ei, îi răsfață și nu le refuză nimic. Uneori rolurile se inversează chiar, copilul dictând în casă iar părintele ascultă totul ca un copil supus. Mulți dintre copiii crescuți așa ajung să fie dependenți de părinți, să nu se descurce singuri, să nu se maturizeze, niște neadaptați social și emoțional.

Citește și:   5 secrete pentru a deveni o mamă mai răbdătoare

   5. Stilul Neimplicat

Așa cum arată denumirea, acest stil caracterizează părinții care se implică foarte puțin în creșterea și educarea copilului lor. Nu manifestă interes, nu-și impun controlul și punctul de vedere și din păcate le arată și foarte puțină afecțiune. Acești părinți lasă copiii să se descurce singuri, nu le impun reguli, nu au așteptări de la ei, sunt total absenți din viața copiilor. Cauzele pot fi diverse: boli, dependențe, carieră, o viață prea ocupată, abandonul copilului la rude sau în instituții sociale. Un astfel de stil afectează grav copiii, creând carențe afective serioase, iar pe când unii se descurcă până la urmă, alții aleg căi greșite în viață sau nu pot, la rândul lor, arăta afecțiune și angajament în relația și familia lor.
Alți autori adaugă și alte stiluri sau le numesc puțin diferit pe cele principale. Dacă doriți să completați un chestionar, pentru a identifica ce stil de parenting aplicați, îl puteți accesa și descărca de la acest link:

CHESTIONAR STIL PARENTING

Distribuie:

Lasă un comentariu