Impactul modelelor vizuale asupra conduitei copilului

0
În televiziune, violenţa este cvasiprezentă în emisiuni politice, de divertisment, în filme, desene animate atât prin mesajele verbale cât şi prin cele nonverbale, paraverbale sau iconice. Astfel, micul ecran este suportul de zi cu zi al imaginii violente din casa noastră unde înşelătoria, furtul, violul, crima, crima organizată, vandalismul, prostituţia, pornografia, drogurile, cerşetoria abundă. Să fie aceasta România ? Ne îndoim şi atunci, în mod firesc ne întrebăm de ce atâtea ştiri pe această temă şi pe toate canalele? Răspunsul cvasicunoscut este acela că telespectatorii asemenea informaţii aşteaptă, când de fapt, nimeni nu i-a intervievat cu adevărat pe un eşantion reprezentativ.Acest fenomen influenţează atât la nivel conştient cât şi subconştient persoane de toate vârstele, dar mai ales copiii care, din punct de vedere psihologic sunt fiinţe fragile şi foarte curioase. Ei privesc nestingheriţi modelele negative, pe care apoi prin imitaţie le reproduc neavând încă puterea să discearnă binele de rău în absenţa unor emisiuni echilibrate, care să ofere alternativa modelelor standard.Psihologii descriu comportamentul copilului ca fiind oglinda dezvoltării lui psihice. Comportamentul este reacţia personalităţii lui în formare faţă de lumea din afară şi faţă de propria lui persoană. Este expresia externă a nucleului personalităţii în formare.Psihologii americani de la Universitatea Columbia şi Institutul de Psihiatrie al statului New York, au publicat în revista „Science” sub titlul „TELEVIZIUNE make us violents?” (Televiziunea ne face violenţi?) un studiu întins pe durata a 17 ani din care reiese că producţiile de televiziune îşi pun amprenta asupra comportamentului copiilor care pot, la adolescenţă, să dezvolte un comportament deosebit de agresiv. Nu contează dacă e vorba de filme artistice, documentare, desene animate sau buletine de ştiri. O singură oră de astfel de „tratament” pe zi e suficient ca tânărul să ajungă să comită jafuri armate, de exemplu.

Profesorul american Jeffrey Johnson, cel care a condus grupul de cercetători, susţine că părinţii nu ar trebui să le permită copiilor să stea mai mult de 60 minute în faţa ecranului, pentru că efectele asupra psihicului celor mici ar putea fi devastatoare.

Citește și:   Cuminte la şcoală, neastâmpărat acasă: ce e de făcut?

22,5% din participanţii la studiu care au privit la televizor scene violente între una şi trei ore pe zi, în copilărie, au dezvoltat un comportament violent în adolescenţă. Procentul urcă până la aproximativ 30% în cazul celor care au stat în faţa micilor ecrane, zilnic, peste trei ore. Există chiar o diferenţă între fete şi băieţi. Pentru aceştia din urmă, riscul apariţiei unui comportament agresiv este de aproape patru ori mai mare decât la fete.

Psihologii au studiat comportamentul a 707 copii timp de 17 ani, descoperind că agresivitatea începe să se manifeste la 16-22 de ani, stabilind şi o relaţie direct proporţională între timpul petrecut în faţa televizorului şi numărul persoanelor devenite agresive. Astfel, dacă în cazul celor care au privit până la o oră la televizor au dezvoltat un comportament agresiv doar 5,7% din participanţii la studiu (2,3% fete, 8,9% băieţi), în cazul celor care şi-au petrecut în faţa televizorului între o oră şi trei ore zilnic procentul a urcat la 22,5% (11,8% fete, 32,5% băieţi) şi mai mult în cazul celor care au depăşit limita celor trei ore: 29,8% (12,7% fete, 45,2% băieţi).

Concluzii şi sugestii : rolul mass mediei este de a prezenta şi informa realitatea în complexitatea ei şi nu doar de a o fragmenta prin extragerea anumitor evenimente negative care în loc să formeze şi să educe populaţia, dimpotrivă, prezintă selectiv evenimente violente ce au ca impact formarea de comportamente indezirabile din punct de vedere psihosocial. Rolul emisiunilor de televiziune şi al mesajelor transmise, ar trebui să fie acela de a informa obiectiv, echilibrat şi neutru în scopul creării opiniilor şi nicidecum al creării convingerilor, de a informa şi conferi o interpretare a faptelor cât mai deschisă, de a cultiva apropierea între semeni, de a transmite valorile perene, cultura tinerelor generaţii, de a răspunde nevoilor de relaxare şi divertisment prin emisiuni instructive.

Citește și:   Sa cunoastem stilul copilului nostru!

Dacă adultul are puterea de a decela şi selecta emisiunile, nu acelaşi lucru putem afirma şi despre copii care copiază modelele negative şi le reproduc lipsindu-le discernământul. Societatea românească are multe personalităţi, care au reuşit să se impună şi considerăm că avem nevoie de a ne fi prezentate pentru a le înţelege modul de gândire, de voinţă şi acţiune în afirmarea personalităţii lor, ceea ce ar permite modelarea excelenţei copiilor de azi ce vor deveni tinerii şi adulţii de mâine. Excesul consumului de televizor şi calculator alienează comportamentul uman şi predispune la inactivitate, depresie, agresivitate, comportamente adictive şi alienare.

Din aceste considerente, propunem o diversificare a emisiunilor televizate în care să-şi găsească locul cultura şi promovarea oamenilor de succes, adevărate modele, care au reuşit să-şi împlinească visurile prin efort, implicare, consecvenţă şi pasiune pentru evoluţia psihospirituală şi profesională.

Este de preferat ca televiziunea să creeze spaţiu şi pentru desene animate de calitate, emisiuni pentru copii cu caracter profund educativ din care adulţii să poată să desprindă idei, sugestii despre nevoile copiilor şi activităţile specifice vârstei copilăriei, când proprii copiii petrec timp alături de alţi copii. Prin joc şi activităţi instructiv-educative, activităţi sportive, copiii învăţă cum să-şi dezvolte capacităţile de interrelaţionare, comunicare, de stimulare a imaginaţiei creative, consumând energia în mod constructiv. Aşadar, să-i învăţăm pe copii cum să-şi dezvolte personalitatea prin alcătuirea unui program igienic de viaţă, prin alegerea emisiunilor educative, a frumosului, inculcându-le valorile tradiţionale perene şi universale, cultura şi modelele pe care societatea le consideră a fi adevăratele repere. Să-i ajutăm să-şi formeze deprinderi şi conduite sănătoase evitând impunerea forţată a propriilor convingeri şi principii de viaţă parentale, contribuind astfel la dezvoltarea conştiinţei copiilor.

Psihopedagog Anca MORARU, masterand SNSPA, Bucureşti (anca_mo@yahoo.com)

Psihopedagog Adina MORARU, Grădiniţa Marry Poppins, Bucureşti (adina_psy@yahoo.com)

Bibliografie:

1.      Mitrofan, I., Psihopatologia, psihoterapia şi consilierea copilului, Ed. Sper, Bucureşti, 2001

2.     http://www.scribd.com/doc/4034413/Mass-Media-si-Criminalitatea-de-Pr-Conf-Univ-Dr-Octavian-Pop

Articol preluat de pe http://www.psihohipnoza.ro/


Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?