E nevoie de complicitatea unui sat ca să abuzezi un copil

0

Când eram copil aveam un vecin se îmbăta des și când venea acasă își bătea soția și copiii. Îmi amintesc că bunica mea și alți vecini se duceau să-l liniștească și să-i apere pe cei abuzați. Nu chemau Poliția sau alte autorități, dar aveau modul lor de a rezolva această problemă fără ca cineva să sufere.

Când m-am mutat în oraș la facultate, după un an de la mutare am realizat că nici nu îmi cunoșteam vecinii de apartament. Un copil de 5 ani de la etajul de deasupra, lăsat acasă nesupravegheat, s-a ars grav cu ciorba fierbinte uitată de mamă pe aragaz. Deși toți auzeam țipetele și plânsetele lui și ne-am strâns mai mulți vecini în fața ușii încuiate, nimeni dintre noi nu aveam un număr de telefon al femeii și a trebuit să chemăm salvarea și pompierii să spargă ușa.

Copii abuzați, neglijați de părinți, exploatați la munci grele sau sexual sunt peste tot. Dar în ultimii ani auzim tot mai des că vecinii, membrii familiei și alții care știau situația acestora nu au considerat că este problema lor, au evitat să se implice în vre-un fel, nici nu se sinchisesc să anunțe autoritățile. Criminali și proxeneți își desfășoară nestingheriți nelegiuirile sub fereastra noastră și  nimănui nu-i pasă. Ca și în cazul recent al disparițiilor și crimelor din Caracal. Teamă? Ignoranță? Un declin al omeniei și moralității?

Citește și:   Puterea magica a cuvintelor

Un alt aspect legat de mentalitatea noastră  este că ne mulțumim să acuzăm victimele și nu abuzatorii lor: ”Fata aia e o desfrânată. Mereu umblă cu băieți”. Totuși una este să ieși la întâlniri adolescentine pe uliță și alta să fii obligată la 13-15 ani să întreții relații sexuale cu sute de bărbați, sechestrată undeva, șantajată și bătută. Cum de nu mai vedem diferența? Ce ne-a pervertit mintea și inima atât de mult să credem că femeia este o ”zdreanță” din naștere și că de fapt asta e soarta ei – să satisfacă nevoile cuiva, să fie abuzată și chiar că acestea ”îi fac plăcere”.

Cineva spunea, pe bună dreptate, că e nevoie de un sat să crești un copil și de complicitatea unui sat să abuzezi un copil. Suntem în aceeași măsură de vinovați ca și monstrul de vis-a-vis, dacă nu facem nimic să-l oprim. Nu ești sigur dai ai o bănuială? Sună la Poliție, pe cineva care poate afla legal ce se petrece acolo. Vezi pe cineva bătându-și copiii? Nu aștepta să-i bage în spital sau în mormânt. Ai cunoștință că un copil este lăsat nesupravegheat și neîngrijit? Raportează serviciilor sociale înainte de a fi prea târziu. Ești dascăl și observi vânătăi sau ceva ciudat la un copil? Fă totul să afli ce i se întâmplă. Dacă azi închizi ochii că nu e curtea sau treaba ta, mâine copilul tău poate ajunge în ghearele unui psihopat neprins și nepedepsit la timp.
Deșteaptă-te române!


Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?