Copilul supradotat

O definitie completa a supradotarii a fost prezentata în Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educatie a Ministerului Educatiei din Statele Unite (la Congresul pe tema educatiei, 1971). Conform ei, copiii supradotati si talentati sunt acei copii capabili de performante ridicate, care demonstreaza achizitii si/sau abilitati potentiale, precum: capacitate intelectuala generala, aptitudine academica specifica, gândire creativa sau productiva, capacitate de lider, arte vizuale si reprezentative, capacitate psihomotorie.Supradotarea se refera la capacitatea de atingere a unor performante, la un anumit profil psihologic si comportament social, la la un camp de interes si la un anumit tip de nevoi speciale.

Iata cateva din caracteristicile specifice copilului supradotat:
– abilitati deosebite in comunicarea orala si scrisa, bazate pe un vocabular bogat;
– citeste mult, preferand cartile adresate unor varste mai mari decat a lui;
– o dorinta deosebita de a discuta cu alte persoane cele citite;
– rezultate deosebit de bune la invatatura pe mai multe zone de interes;
– pornind de la idei vechi, descopera alternative noi;
– il plictisesc procedeele de rutina;
– manifesta emotii pozitive in momentul desfasurarii unor activitati intelectuale;
– identifica usor legaturile intre fenomene, fapte, actiuni;
– are simtul umorului;
– acumuleaza repede, informatii, cunostinte, deprinderi;
– il intereseaza si se implica in problemele altor persoane;
– este foarte curios;
– are prieteni mai mari decat el ca varsta;
– este independent si adesea contesta autoritatea;
– face legaturi logice, are o gandire flexibila.
– este neatent la detalii considerate nesemnificative, greseste in rezolvarea unor sarcini usoare;
– acorda mult timp pasiunilor personale, are multe hobby-uri;
– este perfectionist, incearca sa optimizeze procedeele de rezolvare a unor probleme;
– are memorie deosebita;
– are o gandire critica, nu accepta sabloanele, incearca sa gaseasca toate posibilitatile de respuns;
– citeste devreme, este dornic de a afla cat mai multe;
– este foarte creativ;
– este spontan si gaseste solutii si raspunsuri neobisnuite in rezolvarea problemelor;
– relationeaza bine in grup, nu tine sa fie lider;
– este adeptul schimbarilor;
– rezolva cu succes sarcini in mod independent;
– sunt atrasi de activitatile si valorile artistice, subt sensibili la frumos.

Uneori intre generatia adulta si astfel de copii apar conflicte datorita diferentei mari de vederi iar parintii fac fata perioadei de gradinita si scolaritate mica, dupa care sunt depasiti de situatie. Acesti copii pot avea probleme si la scoala, deoarece programa scolara nu acopera campurile lor de interes, iar ei evolueaza mai repede decat generatia lor.

Unii specialisti spun ca nu este bine ca acesti copii supradotati sa fie expusi public, pentru ca performantele lor intelectuale nu sunt insotite si de rezistenta la stresul social datorat expunerii, mai ales ca ei au o emotionalitate si o sensibilitate sufleteasca mare.

Exista si copii supradotati care nu se pot adapta mediului social, mai ales datorita deosebirilor mari fata de colegii de generatie. Acestia, pentru a se proteja, isi ascund calitatile, dar isi dezvolta hobby-urile, de obicei fara a comunoca cu cei din jur. Astfel de copii pot deveni introvertiti.

Datorita dezvoltarii lui precoce, copilul dotat poate fi o problema si pentru parinte si pentru profesori, daca acestia nu pot gestiona o astfel de situatie.

Ce trebuie sa faca parintele unui copil supradotat:
– sa inteleaga ca nu este un lucru rau ca exista diferente de opinie intre el si copil;
– sa nu il suprasolicite, profitand de dezvoltarea intelectuala deosebita a acestuia;
– sa nu uite ca e copil si are nevoie si de joaca, de recompense;
– si copiii supradotati pot avea esecuri, ei vor trece mai usor peste un astfel de eveniment daca parintele are simtul umorului si il incurajeaza;
– sa aiba grija sa nu se dezvolte unilateral;
– sa nu uite de afectiune, tandrete,de partea emotionala;
– atmosfera familiala echilibrata si sigura, acceptarea copilului pentru ceea ce este si nu doar pentru performantele sale asigura dezvoltarea afectiva armonioasa a acestuia.

Este important de amintit ca unii supradotati se comporta ca elevi ideali pentru profesori, modele de buna purtare, în timp ce altii sunt adevarati copii-problema, putand fi evaluati de profesori ca situandu-se sub nivelul mediu al clasei. Explicatia acestei stari de fapt ne trimite la diferentierea facuta de Guilford între gandirea convergenta si cea divergenta. Copiii cu o gîndire divergenta dezvoltata sunt adesea plictisiti, raspund într-un mod non-conformist, poate chiar ironic, oferind impresia ca sunt necooperanti. In acest sens se spune ca doua dintre geniile omenirii, A. Einstein si T. Edison, au fost considerati elevi foarte slabi de catre profesorii lor.

Cand parintele se simte depasit de situatie este bine sa consulte un specialist.

Familia si scoala au datoria sa acorde atentia cuvenita acestor copii, deoarece ei au nevoi speciale si in final este important ca ei sa aiba o viata fericita si sa se realizeze conform potentialului lor.