Copil cu tată necunoscut

0

Autori: Psiholog dr. Aurelia MORARU, Psihopedagog Adina MORARU, Psihopedagog Anca MORARU

Dreptul natural din naştere al oricărui copil este de a avea mamă şi tată. Încă din pântecele mamei copilul ştie dacă este dorit sau nu.Toţi copiii au nevoie de iubire; mâncarea, îmbrăcămintea, jocurile, banii, nu sunt dovezi suficiente pentru o dezvoltare armonioasă. Absenţa iubirii poate conduce la îmbolnăviri, în acest caz relaţia autentică părinte copil nu există. Viaţa însăşi înseamnă a crea legături, dintre toate legăturile, cea mai importantă este afecţiunea, iubirea. Copilul este intuitiv şi când vine pe lume, el vine pur, de aceea, copilul va simţi iubirea adevărată şi falsa iubire putând să facă diferenţa între acestea.

Prima relaţie din punct de vedere psihosocial pe care o stabileşte copilul venind pe lume este relaţia cu părinţii. Primii paşi în viaţă, modalitatea de a se relaţiona şi adapta la mediu, îndrumarea, psihoigiena, educaţia, revin familiei.

Chiar din momentul în care un copil aude un alt copil spunând tată, orice copil va spune tată prin imitaţie şi încearcă să-şi identifice în viaţa reală tatăl. Pe masură ce va creşte, copilul îşi va face griji şi se va nelinişti dacă punând întrebări fireşti despre părintele său, nu va primi răspunsuri adecvate sau va fi ignorat şi/minţit. Cu timpul se va nelinişti, se va jena, se va complexa dacă i se va da de înţeles că nu are un tată ceea ce va fi deosebit de dăunător pentru personalitatea sa. Este de preferat să ştie povestea cuplului în care aţi fost odată decât să-l amăgiţi sau să-i ascundeţi adevărul. Oferiţi-i explicaţii pe măsura nivelului său de înţelegere şi cu timpul va înţelege, în acest mod, venirea sa pe lume va căpăta un sens. Îi veţi spune că orice copil are un tată şi prin urmare şi el are un tată, numai că el nu poate locui împreună cu ceilalţi membri ai familiei pentru moment. În felul acesta fie şi chiar la nivelul imaginaţiei, noţiunea de tată va căpăta un contur. Veţi continua prin a-i vorbi despre tată, îl veţi descrie şi încet, încet, reprezentarea despre tată va ocupa un loc important în dezvoltarea sa personală. Copilul îi va face un loc în memoria sa, ştiţi cât de curioşi sunt copiii pentru că aţi observat şi dumneavoastră câte întrebări vă pun cu privire la cunoaştere. Dumneavoastră ca mamă poate aveţi sentimente pline de amărăciune,  de deziluzie, dar cu toate acestea, căutaţi să evitaţi în a i le descrie la o vârstă aşa de mică deoarece sunt convinsă că doriţi să aveţi un copil dezvoltat armonios. Este de preferat să-i vorbiţi despre partea pozitivă a caracterului tatălui său, chiar dacă vă simţiţi cuprinsă de deznădejde sau furie.

Citește și:   Scarlatina

A cui e vina, este vina mea se va întreba copilul în sinea lui?

Pe măsură ce va creşte, copilul va pune şi întrebări legate de absenţa tatălui şi va dori să ştie dacă a plecat înainte de a se naşte sau după venirea sa pe lume. Ca mamă, căutaţi să găsiţi un moment potrivit şi un context pentru a-i oferi explicaţii şi îl veţi face să înţeleagă că el, copilul nu are nici-o vină în separarea dumneavoastră de tatăl său, cauza  rezidă în relaţia care a încetat să mai funcţioneze, vina este doar a dumneavoastră, a părinţilor. Pentru dezvoltarea lui sănătoasă este bine să evitaţi culpabilizarea copilului în vreun fel anume.

Adesea orice copil fără tată se va întreba dacă nu cumva el este de vină pentru absenţa tatălui din cadrul familiei sau pentru nefericirea mamei. Oferiţi copilului dumneavoastră explicaţii corecte şi folosiţi termeni simpli. Aţi putea să-i vorbiţi în felul acesta: ”Pentru mine este foarte important că tu ai venit pe lume şi că eşti un copil sănătos şi minunat. Te-am dorit şi te-am aşteptat cu toată dragostea şi mă bucur din toată inima că tu eşti aici. Te iubesc şi desigur, aş fi dorit să ai un tată care să stea cu noi în permanenţă, care să se ocupe de tine, dar din păcate, acesata nu a fost posibil”.

Copilul poate fi gelos pe alt copil pe care îl observă că are un tată

Citește și:   Anturajul copilului meu şi modalităţi de control

Orice copil priveşte în jur şi conştientizează că alţi copii au un tată,  este posibil să-i admire, dar este posibil şi să fie supărat sau gelos că el nu se poate bucura de prezenţa părintelui său. Cu siguranţă, copilul va avea nevoie de suportul mamei pentru a depăşi momentele acestea, pentru a înţelege şi accepta situaţia sa. Chiar şi atunci când nu va îndrăzni să pună în mod direct întrebări, în sinea lui, copilul va nutri gânduri şi sentimente legate de venirea lui pe lume, de necunoaşterea tatălui, de absenţa  ori de neimplicarea directă în creşterea şi educaţia sa.

Sugestii pentru o dezvoltare armonioasă a copilului

1.Iubiţi-l necondiţionat, fiinţa umană are mare nevoie de afecţiune, arătaţi-i iubirea prin comunicare, atitudine şi comportament.

2.Acordaţi-i atenţie, înţelegere, încredere, încurajări, sprijin.

3.Petreceţi timp cu copilul, timpul să fie de calitate, jucaţi-vă, plimbaţi-vă, mergeţi la film, teatru, spuneţi-i poveşti.

4.Apreciaţi-l pentru lucrurile bine făcute

5.Fixaţi reguli de comportament evitând rigiditatea şi/agresivitatea verbală sau fizică.

6.Trasaţi-i mici responsabilităţi.

7.Menţineţi-vă promisiunile.

8.Fiţi onestă cu dumneavostră înşivă şi cu copilul.

9.Aveţi răbdare, fiţi tolerantă.

10.Oferiţi-i un model: frate mai mare, unchi, bunic, un prieten, construiţi relaţii sănătoase cu aceştia, copilul are nevoie de un model masculin

11.(Re) căsătoriţi-vă.

12.Evitaţi plângerile, reproşurile prin a-i da de înţeles că stă în calea fericirii dumneavoastră.

13.Evitaţi să-l încărcaţi cu vina responsabilităţilor ce vă revin dumneavoastră ca mamă.

14.Ajutaţi-l să-şi cunoască tata dacă este posibil.

15.Permiteţi-i să construiască o bună relaţie cu el.

16.Amintiţi-vă mereu că e doar un copil şi nu poate să ducă pe umerii lui fragili poverile confesiunilor dumneavoastră copleşitoare despre carieră, dragoste, relaţii, frmântări, griji, responsabilităţi, viaţă.

17.Atunci când vă veţi simţi depăşită de probleme sau veţi dori o soluţie, apelaţi cu încredere la specialiştii în educaţie (psihologi, psihopedagogi) pentru o dezvoltare armonioasă a personalităţii copilului învăţând alternative şi strategii noi de relaţionare şi comunicare eficientă.

Articol preluat de pe http://www.psihohipnoza.ro.

Distribuie:

Lasă un comentariu