Am un singur copil, ce ar trebui sa stiu?

3

In primul rand ca exista o controversa intre cei care cred ca sunt mituri tot ce s-a spus pana acum despre copilul unic la parinti si cei care sunt sustinatorii familiei cu mai multi copii. Personal pot sa va spun ca lucrez de mai mult de treizeci de ani cu copiii si recunosc faptul ca sunt sustinatoarea familiilor cu mai multi copii. Mai cred ca parerea unei mame care a trecut prin ambele experiente( a avut intai un copil, apoi altul sau altii) este mai aproape de realitate decat a celei care a cunoscut decat experienta unui singur copil. Am auzit destule femei spunand ca regreta ca n-au mai facut un copil, dar niciuna careia sa-i para rau ca a mai adus pe lume un suflet. Este adevarat ca numarul familiilor care au decat un copil este in crestere, cauzele sunt multiple si tin de complexitatea societatii in care traim.

Pot fi cauze medicale, materiale, dorinta de realizare profesionala sau pur si simplu asa considera ca este bine. Fiecare isi organizeaza viata de familie asa cum crede de cuviinta. Parintii care opteaza pentru un singur copil ar trebui sa stie ca, daca din punct de vedere material au mai putine sarcini, din punct de vedere al educatiei se poate intampla ca efortul depus sa fie chiar mai mare decat daca ar avea doi copii.

Apar unele aspecte specifice, ce trebuie tratate cu toata seriozitatea. Depinde de atitudinea parintilor, de puterea de a se mobiliza, de luciditatea lor, daca vor depasi cu bine problemele ce apar in cazul copilului unic.

Se stie ca dragostea parinteasca este fara margini, neconditionata, uneori oarba. Sunt sentimente care cu greu pot fi infrante, pentru ca asa ne nastem, instinctul de conservare a speciei este foarte puternic. Ce se intampla atunci cand parintii, la care se mai adauga si bunicii nu-si controleaza aceste sentimente si cand si le revarsa fara masura asupra copilului, coplesindu-l pur si simplu? Copilul poate deveni rasfatat, crede ca i se cuvine totul, se obisnuieste sa fie mereu in centrul atentiei.Deoarece nu este pus in situatia de a imparti cu altcineva ceea ce primeste, incepand de la jucarii, bomboane si pana la sentimente, poate deveni egoist. Nu va fi recunoscator pentru ce i se da pentru ca el considera ca i se cuvine. Daca este hiperprotejat de parinti va deveni dependent de acestia, va astepta sa-i pice totul mura-n gura. Exista riscul si pentru patinti ca, neavand posibilitatea de comparatie, sa-l supraevalueze. Copilul va incerca sa fie dominator in relatiile cu ceilalti membri ai familiei, sau ai grupurilor din care face parte. Uneori la scoala sau gradinita i se pare tot timpul ca este nedreptatit. se adapteaza, socializeaza mai greu. Experienta lui de viata este mai saraca decat a colegilor de generatie care au frati si care sunt pusi prin natura lucrurilor in situatii mult mai diverse. Deoarece nu stie ce e concurenta, competitia, reactioneaza negativ la pierderea unui concurs, va cauta vinovati.

Citește și:   3 lecții importante de viață învățate de la copilul meu

Toate aceste probleme pot fi evitate printr-o educatie corecta. Este greu pentru ca, de obicei, nici parintele nu evalueaza corect situatia. Copilul nu este un bibelou de care nu trebuie sa ne atingem, este un aluat care va deveni bun daca va fi corect modelat.

Obisnuiti-l sa ofere din „bunurile” lui si altor persoane. Obisnuiti-l sa se joace cu alti copii, nu pierdeti prilejurile cand poate sta in grup ( in parc, la aniversari , vizite la familii care au copii ). Invatati-l sa respecte regulile jocului, regulile grupului. Educati-i rabdarea in sensul de a astepta sa-i vina randul. Nu fortati nota. Daca nu ati reusit sa-l convingeti sa dea o jucarie, daca el o va da in mod silit, data viitoare va gasi un mod de a se salva ( va ascunde jucariile, va spune ca sunt stricate, deci nu-l siliti sa minta ) . In momentul frecventarii gradinitei si ulterior la scoala posibilitatile de a invata sa socializeze sunt mult mai mari. Este foarte important sa-si faca prieteni, sa inteleaga ca normal este sa dai si sa primesti.

Sunt si copii care cad in cealalta extrema, isi doresc asa de mult sa mai aiba un fratior, incat atunci cand prietenul sau vecinul vine pe la el i se subordoneaza total.

Citește și:   50 de citate despre mama - “Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, așa că a creat mamele!”

Si revenind la parerea cercetatorilor care sustin ca toate acestea sunt mituri, caci copilul unic nu se deosebeste prin nimic de copilul crescut in familii cu mai multi frati,este adevarat daca ne referim la inteligenta, memorie, capacitatea de invatare. In privinta comportamentului sigur ca nu se vor deosebi de ceilalti copii, daca vor beneficia de o educatie adecvata. Nici gand sa privim copilul crescut singur la parinti ca pe o victima sigura! Descriem niste aspecte care pot preveni greseli de educatie.

Lasand la o parte parerea specialistilor(oare cati dintre ei au doi sau mai multi copii, sa poata face o comparatie sau ce parere au despre alti specialisti, la fel de bine pregatiti care spun ca omul a devenit din ce in ce mai egoist si mai insingurat), hai sa raportam cele spuse la realitatea pe care o cunoastem si oricati copii am avea sa-i iubim in egala masura.

 

3 comentarii

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?