Am un copil dificil…

0
Sunt momente in evolutia si educatia copilului, cand parintele simte ca nu mai poate face fata, cand problemele cu care se confrunta pur si simplu il depasesc. In procesul educarii, nu de putine ori, copilul se opune vointei adultului, dorind sa-si manifeste propria personalitate. Parintele trebuie sa stie ca existenta crizelor de personalitate reprezinta o manifestare normala, cu conditia ca acestea sa nu se permanentizeze sau sa ajunga la un grad de intensitate prea mare.
Dar ce este normal si ce nu este normal in comportarea unui copil? Cand putem spune ca acesta a intrecut masura? Exista niste criterii clare cu ajutorul carora putem sa delimitam normalul de anormal? Probabil ca multi dintre parinti isi pun astfel de intrebari.Este greu de stabilit astfel de criterii, deoarece comportamentul copilului este determinat de multi factori:temperamentul, modelul comportamental din familie, atitudinea parintilor fata de el etc.
Exista diverse feluri de a fi dificil:copilul care se imbolnaveste tot timpul, care nu vrea sa manance, care nu vrea sa-si faca temele, care, odata ajuns intr-un magazin nu pleaca de acolo pana nu i se cumpara obiectul dorit, care refuza sa plece din fata calculatorului.Nu exista o reteta universala de tratare a acestor „cazuri”. Pentru fiecare situatie in parte trebuie sa cunoastem mai intai cauzele care au generat-o. General -valabil este doar optimismul, ideea ca totul se va rezolva in timp. Multi parinti, prin comportamentul lor si prin masurile pe care le iau(in principal pedeapsa) reusesc sa adanceasca aceste crize, in loc sa le atenueze.Trebuie avut in vedere faptul ca unii dintre copiii „dificili” s-au format astfel datorita unei hipersensibilitati.Ei vor adopta ca mijloc de aparare o crusta de indiferenta, vor deveni insensibili la tot ce inseamna observatie sau critica.total neindicat este sa-i amintim copilului de fiecare data toate greselile facute anterior,dezvoltandu-i un sentiment de vinovatie permanenta.
O metoda utila de a rezolva micile crize de personalitate ale copilului este aceea de nu le mediatiza prea mult, de a nu le acorda o atentie exagerata, cel putin in fata copilului. sa nu confundam situatia cand copilul are cu adevarat o problema, si cand trebuie sa ne implicam si sa-l ajutam, cu situatia unei inchipuite probleme, cand copilul vrea sa ne atraga pur si simplu prin orice mijloc atentia. sa nu uitam un fapt demonstrat de stiinta, copiii de cele mai multe ori sunt mult mai inteligenti decat credem noi, au capacitatea de a juca un rol, de a disimula. Daca vor constata ca ne pot pacali, vor incerca si in viitor acest lucru, in diverse situatii. Masurile pe care le luati trebuie sa-i faca sa inteleaga ca sunteti persoane la fel de inteligente, va vor aprecia mult mai mult decat daca veti apela la pedeapsa. sa luam exemplu de la intelepciunea populara, care nu pedepseste ci raspunde cu aceeasi masura. Iata un exemplu in acest sens,ilustrat intr-o povestire pentru copii. Se spune ca un copil mintea foarte rau. Intr-o zi ii spuse tatalui sau ca a vazut o varza cat casa de mare. Tatal ii raspunse ca nu se mira, pentru ca si el a vazut o oala cat casa de mare. copilul, mirat, a intrebat la ce foloseste o oala asa de mare. Tatal, foarte serios, i-a raspuns ca in acea oala se fierbe varza vazuta de el. De atunci copilul nu a mai mintit.
Modul de a reactiona al parintilor conteaza foarte mult. Avand convingerea ca ai un copil foarte dificil, exista riscul de a-l face si mai dificil prin insistenta cu care ii urmarim orice reactie si orice gest.Toti parintii au temeri, dorinte, idealuri, succese sau insuccese in viata personala, grija pe care o poarta copiilor este normala.Este foarte important ca intre copil si parinte sa existe o relatie de prietenie sincera, un dialog sincer, cu posibilitatea ca fiecare sa-l asculte si sa-l inteleaga pe celalalt.Meseria de parinte nu este usoara, mai ales in cazul unui copil dificil, dar sa nu uitam ca, de cele mai multe ori si noi, parintii, avem partea noastra de contributie la nerealizarile copilului.Se spune ca, de cele mai multe ori, un copil dificil este un copil nefericit care traieste printre oameni nefericiti.Poate ca primii pasi pe care parintii ar trebui sa-i faca, ar fi in sensul de a se simti ei insisi din cand in cand copii, pentru ca granita copil-adult sa fie mai usor trecuta.

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?