– Vreau cartofi prăjiți chiar acum! Nu vreau mâncarea asta! țipa Alina, mezina mea de 5 ani, din toți plămânii.
– Ba ai să termini cu mofturile la masă și mănânci ce este! am încercat eu să fiu fermă.
Robert, de 7 ani, a început și el:
– Mami cred că nici mie nu-mi plac pastele astea.
– Nu-ți plac, nu-i nimic, poți merge în cameră și mai mănânci doar la cină.(cu el am folosit altă metodă)
Alina a trecut la plânsete. Că ei îi e foame să îi fac niște cartofi. Robert a ieșit trântind ușa, mâncarea la care am muncit aproape 2h este neatinsă pe masă.
Vreau s-o pun la colțul liniștii pe Alina pentru țipetele și agitația ei dar brusc vrea la oliță. Stau 15 min lângă ea în baie și nu face nimic. O duc în pat și-mi spune că vrea pastele acum. Zgomotul din camera lui Robert îmi spune că și-a deschis singur televizorul în loc să se apuce de teme, așa cum are mereu în program. Sunt un pachet de nervi și nu mai știu cum să reacționez. Îmi vine să-i rup din bătaie…
Vi se pare ceva familiar în povestirea asta? Ca și mamă te întâlnești cel puțin o dată pe zi, dacă nu mai des cu astfel de situații. Pare că totul îți scapă de sub control și copiii vor intenționat să te scoată din sărite. Viața de mamă este imprevizibilă, dar aceste sugestii minunate vă vor ajuta să vă distrați mai mult și să fiți mai puțin supărate și tensionate.
1. Dormi suficient
Greșeala pe care o făceam și eu când aveam copiii mici era să folosesc timpul lor de somn pentru curățenie, spălat rufe și alte lucruri pe care nu le-aș fi putut face cu ei, în timp ce îi supravegheam. Odihna insuficientă își spune însă cuvântul. Mă enervam mai ușor, aveam mult mai puțin răbdătoare cu ei atunci când dormeam mai puțin. Așa că, dragi mămici, nu sacrificați odihna pentru că astfel vă sacrificați liniștea de a doua zi.
2. Treci cu vederea anumite lucruri
Copiii sunt copii. Chiar nu intenționează să fie obraznici, neascultători, să ne enerveze. Ei nu realizează încă consensecințele faptelor lor, mai ales dacă sunt foarte mici. Nu rezolvăm și nu-i învățăm nimic dacă țipăm la ei și ne enervăm. Îmi amintesc o dată când fetița mea a răsturnat din greșeală un ghiveci de flori. Ea și cu fratele mai mare se chinuiau să strângă cioburile și pământul de pe jos când am intrat eu. Au înghețat amândoi crezând că o să mă fac foc de supărare dar în loc de asta am respirat adânc și i-am lăudat că fac curat după greșeala lor. Recunosc că a fost ceva neinspirat să pun ghivece cu flori în camera lor.
Lucruri ca acestea, lucruri mici care ni se pot întâmpla și nouă câteodată ca adulți, nu merită să ne enervăm, să îi certăm. Din perspectiva lor a fost un mic accident, ceva ce nu au vrut și trebuie să vedem lucrurile și prin prisma lor.
Într-o zi au ars o cratiță încercând să pregătească ei micul dejun pentru noi. Am râs cu lacrimi să-i văd așa mici cu șorțuri în bucătărie și plini de funingine și am uitat pe loc de cratița stricată și pericolul la care s-au expus umblând cu cuțite și la aragaz. I-am lăudat, le-am mulțumit de surpriză. Mai târziu, peste zi, le-am spus frumos că sunt prea mici să umble singuri la aragaz și că îmi pot cere ajutorul ori de câte ori vor să facă ei ceva de mâncare.
3. Fii proactivă, mai bine previi
Este o glumă când o mămică își ceartă fetița așa:
”-Știam eu că o să răstorni și de data aceasta castronul cu lapte!
La care ea îi răspunde:
-Și dacă știai, de ce nu mi-ai spus și mie înainte să-l răstorn. ”
Într-adevăr, ca și mame, începem să ne cunoaștem copii, ce fac, cum reacționează, care sunt punctele lor slabe. E mai bine să prevenim pe cât posibil să se ajungă la criză, la greșeală. Când băiatul meu mai mare avea 4 ani și îl luam cu mine la supermarket, de fiecare dată plângea și țipa să-i iau de acolo jucării. Am încercat de câteva ori să îl calmez, să-i schimb comportamentul și nu am reușit. Așa că am început să merg la cumpărături doar după ce venea soțul acasă și îl puteam lăsa cu el.
Fetița mea, la rândul ei, era foarte plângăcioasă și agitată dacă nu dormea la prânz. Nu a fost mereu ușor, dar am încercat să respectăm programul ei de somn și dacă nu-i puteam, din vina noastră, oferi acest timp și ea plângea, nu o pedepseam pentru că știam bine care era cauza.
E bine să fii preventivă și din când în când să privești cu atenție prin cameră sua la ce fac copiii și să te întrebi: e ceva ce pot stica, dărâma? e ceva ce poate merge prost? pot face ceva în plus pentru a preîntâmpina asta?
4. Ești prea protectivă?
Unele mame tresar și se îngrijorează la orice mic sunet neînregulă a copiilor lor, văd un posibil dezastru în orice, sunt super-protective și vor să aibă totul sub control. Asta cere multă energie și nervi tari. Un tătic lăsat cu copii va fi întotdeauna mai relaxat, mai calm, va avea timp și să privească la TV în același timp sau să facă altceva ce îi face plăcere.
Încearcă să te relaxezi, să nu te mai îngrijorezi că nu știi în orice moment ce face copilul tău, să nu-l mai cicălești la tot pasul: nu fă aia, nu atinge, nu acolo, nu așa….
Sunt multe lucruri mici care chiar nu merită să ne enervăm, să ne îngrijorăm. Da, se pot întâmpla și accidente, pot avea loc câteodată chiar sub ochii noștri, nedându-ne nici un moment să intervenim. Asta nu înseamnă că trebuie să fim niște ”cloște” care își țin mereu dedesubt puii. Persoanele care vor cu tot dinadinsul să aibe tot timpul controlul, suferă cel mai mult și sunt cele mai puțin răbdătoare cu copiii lor.
5. Ia o pauză
Oboseala își spune cuvântul. Poate soțul merge la lucru, tu stai zi și noapte cu cei mici, le auzi mofturile, te îngrijorezi pentru febra lor, trebuie să te ocupi și de casă etc. Oricât ne-am strădui, bateriile ni se descarcă și ajungem să avem un nivel foarte redus de răbdare. Orice ne poate scoate din sărite.
Cere ajutorul soțului, bunicii, unei bone, din când în când și ia o pauză. Fă ceva care te relaxează, te încarcă, ieși cu o prietenă la cafea, citește o carte bună… orice.
Lasa un comentariu