De foarte multe ori, in timpul jocurilor sau cu ocazia altor activităţi, copiii se accidentează uşor. Ce vor face părinţii sau persoanele care îi supraveghează în acest caz?
Cel mai bun tratament al tăieturilor mici şi zgârieturilor este spălarea lor cu apă călduţă şi săpun. se ştie că săpunul este un bun dezinfectant. Spălatul cu grijă este cheia prevenirii infecţiilor.
Se acoperă apoi cu un bandaj ca rana să poată rămâne curată până la vindecare. Spălaturile se repetă o dată pe zi, până la vindecare.O grijă deosebită trebuie avută atunci când se schimbă bandajul, dacă acesta s-a lipit. I se va explica copilului că aceste operaţii sunt necesare, nedureroase şi normale. I se va spune şi ce i se poate întâmpla dacă nu igienizează rănile. Părintele trebuie să fie sincer, să nu exagereze riscul pericolului de infecţie.
În cazul unor răni mai grave trebuie consultat medicul. Multe din aceste tăieturi mai largi pot necesita să fie cusute cu câteva fire pentru a creşte şansele vindecării mai rapide şi pentru a scădea şansele cicatrizării cu defect. Este important ca zona care a fost cusută să rămână curată şi uscată până se îndepărtează firele. Rana trebuie examinată zilnic pentru a observa dacă există semne de infecţie ca de pildă accentuarea durerii, tumefacţie şi roşeaţă, precum şi drenajul unui lichid purulent din plagă.
Rănile care pot fi contaminate cu praf de pe stradă sau pământ sau cele cauzate de obiecte murdare, ca de pildă de cuţite, cuie, sarma, trebuie tratate de medic. Medicul poate să vă recomande un vaccin antitetanic, în special în tăieturi şi înţepături profunde. Când copilul a făcut seria completă de patru vaccinuri DTaP şi a primit un vaccin antitetanic în ultimii 5 ani nu mai necesită un alt vaccin. Este mai bine să verificaţi dacă nu sunteţi sigur.
Dacă rana a fost făcută de o bucată de lemn sau geam, este bine să verificăm dacă au rămas bucăţele sau aşchii de material în plagă. Aceste fragmente pot fi îndepărtate cu ajutorul unei pensete. Dacă rana a fost mai profundă, este necesar un consult medical, sau chiar o radiografie pentru a localiza şi îndepărta corpul străin.
Tăieturile care nu se vindecă sau se infectează (cu tumefacţie, roşeaţă şi drenarea unei colecţii purulente) este posibil să aibă în interior un corp străin.
Dacă o aşchie a rămas sub piele, spălaţi zona cu apă şi săpun şi apoi umeziţi-o cu apă fierbinte pentru 10 minute, chiar dacă procedeul vi se pare mai dureros. Folosiţi o compresă îmbibată în apă fierbinte, dacă nu puteţi acoperi zona cu apă fierbinte. (Va trebui să reîncălziţi mereu apa). Dacă unul din capetele aşchiei iese în afară, puteţi să o îndepărtaţi cu o pensetă. Dacă acest capăt este sub nivelul pielii puteţi folosi un ac dezinfectat cu alcool. Înmuierea pielii cu apă fierbinte vă poate înlesni procesul de debridare. Spălaţi apoi cu apă şi săpun şi acoperiţi zona cu o compresă curată.
Nu traumatizaţi prea mult pielea. Dacă aşchia nu iese de prima dată, mai înmuiaţi zona în apă şi apoi încercaţi din nou. Dacă nu puteţi să o îndepărtaţi mergeţi la medic.
Uneori copiii sunt muşcaţi de animale. Cavitatea bucală a animalului conţine multe bacterii.O muşcătură generează de multe ori o plagă adâncă, înţepată, care este mult mai greu de tratat.
Pentru orice muşcătură trebuie luată legătura cu un medic. Primul ajutor constă, de asemenea, în spălare cu apă din abundenţă şi săpun.
Cea mai des întâlnită complicaţie a unei muşcături este suprainfecţia bacteriană. Mulţi medici recomandă un tratament cu antibiotice chiar de la început. Chiar sub tratament antibiotic plaga trebuie îngrijită zilnic pentru a putea depista din timp o eventuală suprainfecţie. Dacă se întâmplă aşa ceva trebuie să mergeţi din nou la medic.
Turbarea – este o infecţie letală şi apare mai ales în urma muşcăturilor de animale. Muşcăturile produse de animale sălbatice (vulpi, ratoni, lilieci) sunt considerate din start ca potenţiale generatoare ale acestei boli. Acelaşi lucru poate fi valabil şi pentru animalele domestice cum sunt câinele şi pisica, dar nu este valabil în cazul hamsterilor, porcilor de Guineea şi a cobailor.
Nu există un tratament al rabiei, dar poate fi prevenită printr-un vaccin care trebuie administrat cât mai repede posibil după muşcătură. Se urmăreşte şi comportamentul animalului.
Muşcăturile de insecte. Majoritatea acestora nu necesită tratament, dar urmăriţi apariţia semnelor de suprainfecţie, ce poate apărea ca rezultat al zgârierii pielii. După o înţepătură de albină, verificaţi dacă acul a rămas înfipt în piele; dacă este aşa, frecaţi uşor zona cu un obiect din material plastic. Nu folosiţi penseta, deoarece puteţi răspândi veninul în piele. Spălaţi zona cu grijă şi aplicaţi gheaţă pentru a preveni sau reduce tumefacţia.
Pentru o înţepătură de insectă care este pruriginoasă, aplicaţi o pastă formată din amestecul a câtorva picături de apă cu o linguriţă de bicarbonat de sodiu. Antihistaminicele cu administrare orală (diphen-hydramine – Benadryl) pot reduce pruritul. Dar antihistaminicele pot produce la unii copii senzaţie de oboseală, la unii agitaţie, iar la alţii nu au nici un efect secundar. Se vor da numai cu recomandarea medicului.
Cele mai multe răni sângerează puţin în primele minute şi acest lucru este de ajutor, deoarece sunt spălaţi unii germeni introduşi prin traumatism. Tratament special necesită numai sângerarea abundentă sau persistentă (hemoragia).
Pentru oprirea sângerărilor se apelează la aplicarea unei presiuni directe în timp ce zona afectată va fi ridicată mai sus decât restul corpului. Sângerările se opresc mai repede când copilul stă întins la orizontală cu membrul afectat mai ridicat.
Dacă rana continuă să sângereze, aplicaţi o presiune uşoară cu câteva tampoane sterile până ce se opreşte sângerarea. Curăţaţi şi bandajaţi rana atâta timp cât membrul afectat este tot în poziţie ridicată. Când bandajaţi o rană care sângerează abundent folosiţi un tampon mai gros (prin suprapunerea mai multor tampoane sterile de tifon), fixat apoi cu bandă adezivă. Se aplică astfel mai multă presiune pe rană şi se reduce sângerarea.
Sângerările masive. Dacă o rană sângerează foarte puternic, trebuie să opriţi imediat sângerarea. Aplicaţi presiune direct pe plagă şi ridicaţi cât mai sus membrul afectat. Faceţi un tampon din cea mai curată ţesatură pe care o aveţi la îndemână, fie că e un tifon steril, o batistă curată sau cea mai curată haină de pe copil sau de pe dumneavoastră. Apăsaţi tamponul pe rană şi rămâneţi apăsând pe el până ce vă vine cineva în ajutor sau se opreşte sângerarea. Nu încercaţi să schimbaţi tamponul original şi nu îl ridicaţi de pe rană. Dacă se îmbibă prea mult cu sânge, mai puneţi un strat de ţesătură peste el. Când rana nu mai sângerează decât puţin şi aveţi bandaje adecvate, puteţi aplica un pansament compresiv.
Pansamentul trebuie să fie suficient de gros ca atunci când îl fixaţi cu bandă adezivă să exercite presiune la nivelul rănii. în loc de bandă adezivă se poate folosi faşă de tifon sau orice fel de fâşie mai lungă de ţesătură. Dacă acest bandaj nu opreşte sângerarea, continuaţi să apăsaţi cu mâna deasupra rănii pentru a opri sângerarea prin compresie. Dacă nu aveţi un material adecvat ca să faceţi un tampon, nu ezitaţi să apăsaţi direct cu mâna pe rană.
Marea majoritate a hemoragiilor masive pot fi oprite prin presiunea directă. În cazul în care aveţi de-a face cu o hemoragie care nu se opreşte, continuaţi să aplicaţi presiune în timp ce altcineva sună la ambulanţă, în timp ce aşteptaţi salvarea, încercaţi să-1 ţineţi pe pacient întins, cu piciorul sau zona afectată mai sus decât restul corpului.
Uneori copiilor le curge sânge pe nas. Există mai multe remedii simple pentru oprirea epistaxisului. Adesea, este suficient să stea liniştit copilul câteva minute. Pentru a se evita înghiţirea unor cantităţi mari de sânge, aşezaţi-1 cu capul aplecat uşor înainte, sau dacă este culcat pe spate întorceţi-i capul spre partea care sângerează, astfel încât să se scurgă sângele în afară. Opriţi copilul să-şi sufle nasul, să-1 preseze sau să-1 frece cu batista.
Epistaxisul se produce de obicei în partea anterioară a nasului. Puteţi opri sângerarea prin presarea regiunii anterioare a nasului pentru 5 minute. Când s-a oprit sângerarea, desfaceţi degetele scăzând presiunea încet, treptat, cu delicateţe. Dacă sângerarea continuă după luarea acestor măsuri trebuie luată legătura cu medicul.
Curgerea sângelui din nas este produsă mai frecvent de traumatisme ale nasului, scobitul în nas, alergii, răceli sau alte infecţii. Dacă un copil are sângerări repetate fără o cauză evidentă trebuie să consultaţi medicul pentru a vă asigura că nu suferă de o tulburare de coagulare a sângelui. Dacă sângerarea repetată se datorează unui vas superficial acesta va trebui cauterizat. Această intervenţie este o intervenţie facilă şi poate fi făcută de medic, în cabinetul său, după ce sângerarea se opreşte.
Epistaxisul la sugari nu este foarte frecvent. Dacă apare, trebuie imediat anunţat medicul sau asistenta medicală.
1 comentariu