Cum să reacţionezi când copilul se poartă urât. O lecţie pentru părinţi!

0

Uneori reacţiile copiilor sunt pentru părinţi o adevărată provocare. Multora li se întâmplă ca o plimbare în parc sau o vizită la supermarket să se transforme într-o adevărată aventură. Fie că se plictisesc, sunt obosiţi sau indispuşi copiii pot face ca o ieşire în public să atragă atenţia celor din jur şi să îi pună pe părinţi într-o situaţie neplăcută.

Povestea unui bunic care a aflat cum să facă faţă capriciilor nepotului său a făcut înconjurul internetului şi poate fi o lecţie pentru toţi părinţii care au fost până acum puşi în dificultate de copii.

Într-un magazin, o doamna observă un bunic şi pe nepotul său de câţiva ani care se purta foarte urât. Nici nu a fost greu să treacă neobservaţi, pentru că în timp ce bunicul avea mâinile pline de cumpărături, copilul continuă să plângă şi să ţipe că îşi mai doreşte nişte bomboane, câteva prăjituri, cereale, fructe şi nişte cutii de suc, plus o maşinuţă nouă.

În tot acest timp, bătrânul îşi vedea de treaba pentru a lua tot ce avea pe lista de cumpărături, şi continua să spună pe un ton calm: “Încet, Albert, nu mai avem mult. Uşor, băiete!” Apoi a urmat o nouă criză de plâns a băieţelului, iar femeia l-a auzit din nou pe bunic spunând calm: “Totul e în regulă, Albert. Doar câteva minute şi plecăm de aici. Rezistă, dragul meu.”

Citește și:   Dezvoltă-i copilului capacitatea de analiză

În dreptul casei de marcat, micuţul a început să arunce din coş lucrurile luate de bunicul său, iar acesta spune din nou cu o voce calmă: “Albert, Albert, relaxează-te băiatule! Nu te supăra. Ajungem acasă în cinci minute. Păstrează-ţi calmul, Albert.”

Impresionată de această scenă, femeia a ieşit afară, unde bunicul încerca să bage cumpărăturile şi pe nepotul său în maşină. “Scuzaţi-mă domnule, ştiu că nu e treaba mea, dar m-aţi uimit puţin mai devreme, în magazin. Nu ştiu cum aţi reuşit. V-aţi păstrat cumpătul şi indiferent de cât de tare a ţipat băieţelul aţi continuat să spuneţi cu calm că totul va fi în regulă. Albert este foarte norocos că are un asemenea bunic.”

“Va mulţumesc, doamna!”, spune bătrânul, “dar, eu sunt Albert. Pe nepotul meu îl cheamă Steve.”


Lasă un comentariu