Specialiștii au întâlnit în ultimii ani un fenomen îngrijorător, care afectează copiii de vârstă până în 3-4 ani, numit de ei ”autism virtual”. Practic are exact aceleași manifestări cu problema de dezvoltare autismul:
- dezvoltare redusă a limbajului, repetiții de cuvinte, comunicare aproape absentă, ai impresia că nu te aude
- probleme cu comunicarea non-verbală- copilul nu face contact vizual cu oamenii, expresiile faciale și ale corpului nu comunică ceea ce simte, comportament stereotip (ticuri)
- copilul nu manifestă interes pentru copii de seama lor sau să relaționeze cu persoanele din jur
- agitație, plâns nejustificat, insomnie, hipeactivitate
- întârzieri în dezvoltarea conform vârstei sale
Față de autismul clasic, cel virtual este legat de expunerea de la vârste foarte fragede la tablete, televizor, telefon. Acestea duc la o dezvoltare necorespunzatoare a sistemului neurologic, din cauza lipsei de stimulare psiho-motrică și senzorială. Nu este vorba de o distrugere a legaturilor neurologice, ci de inexistența lor, deoarece în cazul copilului care se uita foarte mult timp la televizor nu are loc o stimulare corespunzatoare a acestuia.
Atunci cand copilul se uita la televizor sau la ceva pe tabletă/ computer au loc schimbări deosebite în funcționarea creierului: undele cerebrale se modifică, devenind preponderente cele specifice stărilor de pasivitate, relaxare și somn. Comunicarea dintre cele două emisfere cerebrale este aproape întreruptă, funcționarea emisferei stângi este înhibată, crescând activitatea emisferei drepte. Într-un cuvânt, expunându-ți copilul de mic și durate lungi la astfel de echipamente, îl transformi cu bună știință într-o legumă care va ști doar să ”viseze” privind ecranul, rupt de tot ce e în jur.
Din fericire acest tip de autism se poate trata dacă este descoperit din timp și sunt îndepărtate cauzele.
Dacă sunteți bucuroși că tableta sau televizorul îi calmează și îi ține ocupați pe cei mici și considerați că specialiștii probabil exagerează, puteți citi și relatarea unei mămici care vrea să atenționeze părinții să nu procedeze ca ea:
”Am un băiețel de 1 an și 2 zile. Totul a început pe la 5-6 luni, când M., fiind un copil „plângăcios” și agitat îl potoleam cu tableta, mai exact cântecele pe tabletă. Și azi 10 min (cât fac un pipi), mâine 20 (cât dau cu aspiratorul), poimâine o ora (cât fac mâncare) s.a.m.d., până când copilul meu ajunsese să stea și câte 3 ore pe zi pe tabletă. TV-ul deschis NON stop, dacă nu era tabletă, sigur era TV și așa se mărește statul în față ecranelor… de la 3 la… 5-7 ore.
Ce s-a întâmplat? Copilul meu nu răspundea când îl strigăm, nu înțelegea când îi ceream ceva, nu știa să mă tragă de bluză când voia titi, nu se uita în ochii mei, nu-mi cerea ajutorul, parcă nu ne auzea, dar când era reclamă lui preferată venea cu cea mai mare viteză s-o vădă, lucru care pe noi, că părinți idioți și neștiutori, ne amuza nespus: „ce drăgălaș este puiul nostru când vine el așa repede să vadă reclamă lui”. Nu se juca cu noi, se plictisea repede și „cerea” prin plâns tableta/TV. Aproape nimic din ce ar fi fost normal să facă la vârstă lui.
Am întrebat pe grupuri, despre alți copii dacă fac acestea la vârsta lor și majoritatea răspunsurilor au fost…”nu toți copiii sunt la fel”; nu mai face comparație”, „copiii se dezvoltă diferit” etc. Cele mai proaste sfaturi și informații.. dintr-un „morman” de răspunsuri DOUĂ mi-au dat de gândit… „ții TV-ul deschis?” și „într-adevăr copiii se dezvoltă diferit însă unele lucruri nu țin doar de dezvoltare, unele lucruri trebuie să le facă orice copil la vârstă lui”. Și le mulțumesc doamnelor care mi-au scris asta.
Neavând interacțiune cu copii de vârstă lui, nu am știut cam care ar fii dezvoltarea normală, însă citeam în fiecare lună despre lucrurile pe care un bebeluș trebuie să le facă, iar de la 10 luni au apărut… „întârzierile”. Prima luna când am sesizat, am spus „poate e el mai încet, nu toți fac la fel”, însă din a două lună mi-am tras un semnal de alarmă. Am întrebat și am început să mă interesez, am consultat un psiholog de copii… Am aflat că reacțiile copilului meu erau încadrate în spectrul AUTISMULUI, mai exact, AUTISM VIRTUAL. Groaznic, crunt, în secunda aia am închis televizorul, tabletă, telefon, copilul meu era INTOXICAT cu virtual.
De 5 zile TV-ul la noi în casă este doar o cutie neagră, de atunci copilul meu s-a schimbat aproape radical, râde, se uită la noi în ochi, ne trage când vrea ceva, mă trage de bluză când cere titi, se joacă față-ascunsă, înțelege și se uită când îi arăți cățelul, a început să răspundă când îl strigi (de 2 ori din 10, aici mai avem de lucrat) a învățat să facă bravo, să facă precum indienii (aa, aa, aa cu mâna la gură) multe pe care nu le făcea înainte… încă mai avem muuult de lucrat, însă schimbări mari se văd încă din aceste 5 zile. În câteva zile avem programarea la pediatru, vom afla exact ce este de făcut și vom acționa…
Pentru timpul de liniște, în care îmi puteam face treaba (să gătesc, să spăl, să întind rufe, să calc, să împachetez, să spăl geamuri, să șterg praful, să perii covorul, să dau cu aspiratorul, să spăl vasele, să curat frigiderul, să spăl terasă, să spăl câinele, să schimb așternutul, să, să, să…) acum plătesc prețul…
Sper să va ajute povestea mea, lecția mea de viață, să nu faceți că mine, dragilor. Și eu știam că nu e bine să lași copilul la tabletă, dar nu știam consecințele, nu le-am dat atât de multă importantă, și eu am făcut multe cu el în brațe, însă deja era greu și obosisem…”
Lasa un comentariu