Am multe prietene care au copii adolescenți și când ei trec de 10-12 ani subiectele lor de discuție nu mai sunt ce progrese sau ghidușii au făcut fiii sau fiicele lor ci teme care încep cu afirmații de tipul:
”Mă scoate din sărite, nu știu ce să mai fac…”
”Nu mă mai ascultă deloc…”
”Aveți vreo idee cum să nu înnebunești cu doi adolescenți și un tânăr în casă?”
”Eram prietenul ei cel mai bun acum are boyfriend… Și nu îmi mai dă nici Bună dimineața…”
”Acum la 11 ani e rebel, mă îngrozesc cum o să fie la 16-17…”
”Nici nu mă gândeam să îmi vorbească fiul meu așa vreodată..”
Adevărul este că astăzi copiii se maturizează mai repede decât înainte, la 9-10 ani deja nu mai vor păpuși sau mașinuțe ci ultimul model de Iphone, tablete, jocuri pe computer sofisticate etc. Și nu este un secret pentru nimeni că schimbările hormonale și perioada de creștere prin care trec ei, produc anumite probleme de comportament: rebeliune, alegerea unor anturaje periculoase, percepții greșite despre ei și propriul corp, tulburări alimentare, irascibilitate, unii chiar depresii, anxietate, probleme de somn.
Totuși nu toți adolescenții prezintă schimbări sau comportamente extreme. Uneori este vorba doar despre cum percep părinții faptul că odrasla lor a crescut, că nu mai merge să o pună la colț sau să o facă să fie docilă doar cu o privire sau o îmbrățișare. Mama nu mai este brusc prințesa care știe totul, tatăl nu mai e Superman doar pentru că le-a reparat leagănul, nu mai primesc desene siropoase cu ”Mami / tati te iubesc” și aceasta e foarte greu pentru părinți. Așa că, în viziunea lor, orice mică toană adolescentină va fi un ”sfârșit al lumii”. Specialiștii ne sfătuiesc însă să ne înarmăm cu răbdare, să înțelegem că este normal ce observăm la adolescenți și că multe dintre ”simptome” se pot ameliora dacă le trecem cu vederea sau nu le facem să pară atât de dramatice.
În ultimele zile am văzut multe articole despre copii români premianți la concursuri și olimpiade internaționale, copii cu un dar sau o pasiune care la doar 12-13 ani fac lucruri care uimesc o lume întreagă, care sunt atât de fixați pe viitoarea lor carieră sau afacere și sunt și aceștia adolescenți. Care este deci secretul?
Psihologii atenționează că răsfățul excesiv al copiilor când sunt mici, a le da prea multă libertate, lucruri scumpe și bani pe mâna lor fără să îi formăm responsabili sau să îi ajutăm să dezvolte țeluri personale, pot favoriza probleme majore în adolescență. Se pare că o activitate constantă în care sunt angajați, încurajarea unor talente sau hobby-uri, le concentrează energia și emoțiile adolescentine spre altceva și le lasă puțin timp să-și aleagă anturaje necorespunzătoare, să se uite critic în oglindă sau să se certe cu părinții. Așa că problema adolescenței nu este doar un ”efect de necontrolat” ci și ceva ce părinții pot din timp pregăti, sprijini și orienta într-o direcție bună.
Puteți citi și articolul Cum să faci față adolescenței ca părinte.
Lasa un comentariu