În urmă cu câțiva ani țara noastră se situa pe ultimul loc în UE ca număr al tinerilor care aleg să meargă la facultate. Și statisticile nu s-au schimbat, sunt la fel. O cauză ar putea fi migrația părinților, din ce în ce mai puțini copii și tineri făcând studii în România. Sau elevii fruntași români aleg să studieze în străinătate și nu la noi.
Totuși procentul tinerilor interesați de studii superioare scade drastic de la an la an. Se estimează și că o treime dintre cei care se înscriu la facultăți abandonează pe parcurs. Ce se întâmplă de fapt cu copiii și tinerii noștri?
Desigur pot fi acuzați dascălii și sistemul de învățământ românesc care nu aduce nici promovare, apoi performanță, prețurile mari care presupun întreținerea unui copil la facultate (cazare, masă, transport, cărți, rechizite, taxe școlare etc). Totuși, spre diferență de multe dintre țările europene, România are încă multe locuri gratuite la universitățile de stat. În vest tinerii aplică pentru credite de mii și chiar zeci de mii de eur și plătesc apoi când se angajează timp de 5-10 ani înapoi. Măcar la noi există încă acest avantaj.
Cu privire la acest subiect, am urmărit de curând un reportaj la știri luat unor părinți ai absolvenților de clasa a XIIa. Și declarațiile multora dintre ei sunau cam așa:
”Facultate? Dar ce să facă cu ea?”
”De ce să o dau la facultate? De ce să cheltui degeaba? Lasă că tot la curățenie în Spania ajunge ca și mine. Pe mine nu m-a întrebat nimeni acolo ce studii am. ”
”A făcut liceul, acum gata, la muncă.”
”Băiatul meu nu e cu învățatul, nu a luat BAC–ul. Nimeni din familia noastră nu s-a omorât cu studii superioare. Am niște veri la construcții în Germania, o să se ducă cu ei.”
”Eu nu-mi permit să plătesc cămine și atâtea altele încă 3-4 ani la facultate. Și nici în oraș la noi nu l-aș lăsa că nu are rost. Mai bine câștigă un meseriaș decât un masterand tobă de carte.”
”Studiile superioare sunt un moft. Prietenele mele au toate copiii cu facultate și ce au rezolvat? Sunt șomeri și-i întrețin tot ele până la 30 de ani.”
”Eu sunt contabilă și am facultate dar câștig salariul minim. Am așteptat să termine a XIIa ca să plecăm și noi afară. Dacă o să vrea să studieze, poate și mai târziu, pe internet sau la distanță în timp ce muncește. E mai bine așa pentru toți.”
Da, există un dezinteres al tinerilor pentru studii, dar nu cumva are la bază și un dezinteres al părinților pentru asta? Specialiștii enumeră printre cauzele dezinteresului pentru școală la noi:
- calitate slabă a materialelor școlare, bazate pe memorare și mai puțin pe lucruri practice
- pregătire insuficientă și metode învechite ale dascălilor care nu mai reușesc să creeze în copii dragostea de învățătură, de cunoaștere
- copiii/ tinerii sunt distrași de alte lucruri de la învățătură: dispozitive electronice, anturaje, sume foarte mari lăsate la dispoziția lor, alcool și alte substanțe la care au acces de la vârste fragede
- lipsa de supraveghere și încurajare parentală – părinții sunt fie nepăsători, fiind plecați la muncă iar copii/ tinerii sunt singuri acasă ori lăsați pe cineva care nu au autoritate și interes față de ei
- lipsa de condiții materiale care să le asigure continuitatea educației, mai ales când presupune mutarea în un altă localitate, navetă, cazare, taxe etc
- nu se face consiliere, informare și orientare profesională pentru tineri
- tinerii preferă întreruperea studiilor atrași de perspectiva câștigurilor în străinătate
- lipsa de scopuri și de aspirații pentru viața personală
Dacă unele dintre cauzele enumerate țin de ceva exterior familiei, destul de multe ar putea fi foarte bine sarcina familiei: să-i asiguri condiții, să-l ajuți pe copil să-și stabilească scopuri în viață, să-l călăuzești spre ceva ce se potrivește cu abilitățile lui, să ai grijă să nu fie distras de altceva, să îi oferi un exemplu al tău personal ca interes pentru o calificare, pentru o slujbă mai bună.
Dacă mă întorc și analizez declarațiile părinților de mai sus, mi se par că sunt departe de a încuraja un copil/ tânăr să continue studiile. Afirmații precum că ”nu are rost”, ”ce să facă cu o facultate”, că ”studiile sunt un moft” și mai bine își ia muncă în afară, reflectă o realitate dureroasă din multe familii de la noi. Au părăsit țara cu ceva ani în urmă, au acceptat orice muncă prin Europa sau în alte țări doar ca să poată supraviețui și eventual să trimită copiilor ori rudelor acasă bani și s-au blocat în asta. Foarte puțini au ajuns să practice meseriile în care erau calificați în țară, să-și echivaleze studiile acolo sau să facă studii suplimentare ori de recalificare. Era chirie de plătit, poate rate, copii de întreținut etc.
Conștient sau nu, voit sau nu, asta este ceea ce se transmite generației viitoare: ideea că soarta ta ca român va fi tot ca îngrijitoare de bătrâni sau de copii la străini, constructor, lucrător la fermă, menajeră, chelner sau orice altă meserie înjositoare ori prost plătită, și oricum nu are rost să înveți ori să ai studii pentru asta. Este o problemă gravă de mentalitate și dacă nu schimbăm ceva ca și părinți, spre asta se vor îndrepta și copiii noștri.
Lasa un comentariu