7 moduri cum să NU îți ajuți copilul la teme

0

Multe cărți și articole vorbesc despre cu să îți ajuți copiii să facă temele. Totuși eu vreau să abordez subiectul mai original și anume să studiem împreună câteva moduri dăunătoare de a-i ”ajuta” la această activitate importantă.

Nu le face tu temele în locul lor

Chiar dacă pare amuzant, totuși mulți părinți asta fac, fie că direct, sau doar sugerând copilului rezulatele ori ce să scrie în temă. Cauza unei astfel de greșeli poate veni din lipsa de răbdare sau de timp a părintelui, de a sta și a fi lângă copil când lucrează la teme (mai rapid e să le scrie sau rezolve ei). Mai poate fi și teama de eșec și de a se face de rușine proiectate asupra fiului/ fiicei, așa că modul de a evita asta ajunge să fie mai mult de un simplu ajutor. Dincolo de faptul că școlarul nu va învăța nimic, el va concluziona că nici nu trebuie de fapt să se străduiască sau să înțeleagă el lecțiile, pentru că va avea cine să-i facă tema.
Și încrederea în sine îi poate fi afectată, un astfel de gest comunicându-i că nu e îndeajuns de bun sau de deștept și că el nu poate face față cerințelor școlare.

Nu-i neglija

La polul opus sunt părinții care sunt total indiferenți dacă odraslele lor și-au făcut temele sau nu. Poate au un copil excepțional care se descurcă singur la toate obiectele sau, dimpotrivă, nu conștientizezi importanța școlii pentru viitorul lui și de aceea nu-ți pasă dacă e premiant sau ultimul din clasă.
Am întâlnit și părinți care nu-și mai pot ajuta copiii din cauză că aceștia au ajuns la un nivel la care ei nu se mai descurcă să-i corecteze sau să-i ajute. Și atunci nu se mai amestecă deloc în această activitate.
O carieră cu program încărcat, deplasări dese, alcoolismul sau alte vicii în familie, pot duce iarăși la neglijarea minorilor, inclusiv a părții de teme.
Indiferent de situație, copilul trebuie să știe că sunteți preocupați de activitatea lui școlară, trebuie să-i arătați asta constant. Dacă nu vă descurcați, și vedeți că are nevoie de ajutor la un obiect, puteți să îl înscrieți la un After-School sau să îl dați la pregătire.

Nu fă din timpul de teme o perioadă stresantă

Fratelui meu nu-i plăceau deloc temele. Într-o zi i-a spus mamei că nu vrea să înceapă tema pentru acasă pentru că ea o să se enerveze iar și o să țipe la el.
Nu doar pierderea răbdării și o atitudine de nervozitate va face copiii să perceapă această activitate ca fiind una stresantă. Alte exemple:

  • îi repeți mereu, uneori începând cu mult înainte că trebuie să facă tema
  • nu ești mulțumit și îi rupi foaia, îl pui să o facă din nou (perfecționism)
  • nu ești niciodată satisfacut cu ce face sau cât știe, îi dai să lucreze suplimentar
  • îl pedepsești și îi pui multe interdicții legate de teme
Citește și:   Cum îl motivezi să învețe

Nu exagera cu stimulentele

Vecina mea insista ca fetița ei din clasa aIIa să lase bicicleta și să intre la lecții. Și nu avea prea mult succes. Dar la un moment dat a spus ceva magic: ”Dacă faci tema, te duc la cofetărie în seara asta și îți cumpăr eclerul tău preferat”. Și fata a lăsat îndată totul, ca dovadă că nu era o amăgire de moment, știa cu siguranță că va primi asta.
Unchiul meu își momea băieții cu o sumă de bani la terminarea unui roman de citit în vacanță. Exemplele pot continua.
Stimulentele sunt importante în educația copilului dar nu trebuie să facem risipă de ele în cazul temelor. Tatăl meu ne zicea că școala e munca noastră, așa cum ei aveau servicii. Este mai sănătos dacă le formați mentalitatea că e datoria lor și atât. Recompensați-le rezultatele bune, eforturile la obiectele la care nu sunt așa de buni, dar nu legați orice temă de obținerea unui avantaj pentru că atunci vor face totul numai condiționat și nu vor mai avea nici o inițiativă singuri.

Nu mai e ca pe timpul tău

Cand băiatul meu cel mare a ajuns la 12-13 ani, mi s-a părut cumva ciudat ca în timpul temelor să aibă muzica dată la maximum. Nu puteam eu să mă concentrez să tai legumele în bucătărie, apoi el să facă exerciții sau să memoreze formule. Eu așa am gândit și l-am obligat în câteva rânduri să o oprească. La fel nu suportam să văd computer sau televizor deschis când ei învățau.
Într-o zi băiatul mi-a spus însă supărat: ”Mamă, pe mine muzica mă ajută, mă concentrez mai bine. Computerul deschis mă ajută și el, caut pe Google anumiți termeni pe care nu-i înțeleg în lecții. Nu mai e ca pe timpul tău, mamă.”
Chiar dacă nu am înțeles asta la ei în totalitate, a trebuit să accept că ceea ce trăiesc copiii acum e total diferit de timpurile când am studiat eu. Ei s-au născut într-o eră digitală, au știut să mânuiască telefonul și tableta de la 2-3 ani… eu auzeam doar păsărele afară și priveam 10 min de desene animate/ zi pe timpul comunismului. Am atins primul computer pe la 25 de ani. Nu se compară. Dacă observați că rezultatele lor școlare nu au de suferit și că anumite lucruri îi ajută în studiul lor, nu insista să fie așa cum studiai tu.

Citește și:   Succesul scolar si regimul de viata al copilului

Nu-l compara și descuraja

”De ce nu poți să înveți și tu ca fratele tău? De ce nu ai aceleași note ca Popescu?” sunt doar câteva exemple clasice. Părinții verbalizează frustrările lor făcând comparații dureroase. Acestea nu au însă rezultatul dorit și, în loc să îi motiveze să studieze mai mult, vor fi descurajați, vor ajunge să creadă că ei sunt mai prejos decât alții, mai puțin inteligenți sau talentați.
Fiecare copil are un ritm de studiu și potențial diferit. Unii poate chiar au probleme de învățare, probleme de logică, sunt mai puțin creativi, mai neîndemânatici etc. Dar a arăta mereu cu degetul spre punctele lor slabe, nu îi va ajuta deloc ci va adânci problema. Privește-l ca pe ceva unic, încurajează-i reușitele și evoluția față de nivelul propriu, nu al altora.
Nu blama cadrele didactice
De multe ori, dacă băiatul/ fata are probleme la teme, atunci părinții dau vina pe învățător sau pe profesor că nu a explicat bine, că nu știe să îi motiveze, că le dă prea multe teme etc. Poate că observi aceste probleme la unele cadrele didactice, pe bună dreptate, dar nu fă comentarii în fața copilului. Iată un exemplu scurt, gândiți-vă doar ce acțiuni va produce aceste răspunsuri diferite în copilul tău:
Copilul: Mamă, nu știu să fac problema asta, nu am înțeles deloc în clasă metoda.
Mama: Profesorul tău e un încuiat, nu știe să explice! De ce vă mai dă atâtea teme dacă nu știe să predea cum trebuie?
Sau
Mama: Nu pot să te ajut dar te încurajez ca atunci când nu înțelegi ceva, să ridici mâna sau să stai la final și să-l mai întrebi o dată pe profesor. Nu cred că ai fâcut asta până acum. Mâine la începutul orelor spune-i onest că nu ai înțeles și că ai nevoie de câteva noi explicații.

Distribuie:

Lasă un comentariu