5 greșeli pe care le fac părinții de școlari

0

Situațiile din familie pot fi diferite dar mulți părinți fac și greșeli atunci când au grijă de școlarul lor. Și cele mai frecvente sunt următoarele:

  1. Prea mult- când unii părinții aleg rechizitele, hainele și alte echipamente  pentru școală, iau ce este mai scump și mai luxos. Motivațiile nu sunt întotdeauna ca acestea să fie mai durabile ci intenționat vor ca să-l facă pe copilul lor să iasă în evidență, să se diferențieze de alți copii care nu au aceleași condiții, să arate că familia lor este înstărită. La acestea se adaugă bani mulți pentru pachet și alte lucuri de ”afișat”, care clar îi diferențiază de alți copii de seama lor.  Multe dintre școlile vestice nu au renunțat la uniforme și pun chiar reguli stricte cu privire la ce rechizite se pot folosi, ce pachet pot avea școlarii etc. Tocmai pentru că au observat că difențele nu aduc nimic bun în procesul educativ și în relațiile dintre copii.  Copii cu mai multe condiții cresc vanitoși, au de obicei o atitudine de superioritate față de alți copii și chiar față de profesori, se încadrează greu în colectivul clasei, pot manifesta dezinteres față de învățătură și motivație slabă să facă ceva cu viața lor.
  2. Telefoane și alte echipamente electronice la școală- am observat că astăzi majoritatea copiilor au telefoane încă de la primele clase. Părinții motivează că așa îi pot monitoriza mai bine, sunându-i în pauze (?!) și folosind aplicații cu GPS prin care să știe mereu unde sunt. Am mers să iau fetița unei vecine de la pauza mare, pentru că mama ei a fost dusă cu salvarea la spital să nască. Am crezut că în clasa ei (a IIIa) era un învățător, era prea liniște. Dar picii stăteau toți ”cuminți”, țintuit în bănci, butonând jocuri pe telefoane, nici un dascăl acolo. Unii aveau chiar telefoane foarte scumpe. Copiii nu se jucau, nu alergau nu erau la toaletă ci fiecare în fața unui ecran, luându-și doza electronică. Nici unul nu țipa sau vorbea. Chiar am observat 2 care nu aveau telefoane sau tablete dar se uitau hipnotizați în dispozitivele colegilor. Dragi părinți, hrăniți dependențe încă de la vârste fragede. Există și ceasuri, medalioane și alte soluții pentru GPS, dacă chiar vă doriți siguranța celor mici. Iar noi am crescut fără telefoane la pauze. Nu faceți greșeala de a le răpi copilăria și sănătatea cu un astfel de accesoriu.
  3. Am un copil perfect- unii părinți sunt ferm convinși că odrasla lor este cea mai cea. Așa că nu contează cum se poartă la școală, ce atitudine are față de profesori și colegi sau ce rezultate obține. Ei vor găsi mereu un vinovat și o cale de a le sări în ajutor protestând, făcând reclamații, acuzând. Există și incidente când într-adevăr copilul nostru nu a avut o vină, dar când lucrurile se tot repetă, când observăm lacune în comportamentul lui și acasă, atunci trebuie să luăm altfelde măsuri, trebuie să vedem dacă nu e ceva greșit și la el. De exemplu, spune mereu unui copil fără motivație și interes pentru învățătură că profesorii lui sunt incompetenți și nu știu să predea și va găsi scuza perfectă pentru eșecurile lui școlare. Găsește un vinovat și rezolvă-i tu orice conflict de la școală și nu va învăța niciodată să-și administreze singur problemele sau să aibă relații sănătoase.
  4. Dezinteres pentru studii- și nu vorbesc despre un dezinteres manifestat de către elevi, ci de un dezinteres arătat de părinți. De obicei părinții care nu au reușit ei înșiși să facă prea multă școală, consideră că nu e așa de important să înveți și găsesc multe moduri de a comunica copiilor lor asta. Chiar dacă nu spun direct că școala e inutilă, arată prin alte metode acest lucru: nu sunt interesați de rezultatele celor mici, dau rar pe la ședințele cu părinții, investesc în alte lucruri din casă ori pentru copil dar nu și în ceva legat de învățământ cum ar fi cărți, pregătire, cursuri extrașcolare etc. Din păcate copiii cresc la fel, punând școala pe alt loc în viața lor și nu vor ajunge departe.
  5. Așteptări nerealiste – la pol opus, sunt părinții care consideră școala și rezultatele copiilor lor ceva  de o importanță majoră și așteptările lor cu privire la asta sunt uriașe. Pentru ei contează mai puțin circumstanțele sau faptul că cei mici se poate să aibă moduri și ritmuri diferite de învățare. Ei vor ca aceștia să fie perfecți. Orice notă slabă poate să le declanșeze mânia, revolta, va atrage o mulțime de pedepse sau de exerciții suplimentare. Copiii cresc într-un stres continuu, sunt timorați, neîncrezători în forțele proprii și rareori asta le aduce și performanțe școlare.

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?