Conflictele timpurii cu părinții prevăd probleme în viață

0

Copiii care au mai multe conflicte cu părinții lor în copilărie pot reuși mai dificil să găsească un sens în viață pe măsură ce ajung la vârsta adultă, sugerează noile cercetări ale Universității Washington din St. Louis.

„Unul dintre cele mai importante mesaje de luat în considerare din aceste descoperiri este că făurirea unui drum în viață începe foarte devreme, cu mult înainte de a începe să luăm în considerare obiective diferite pentru viitorul nostru. Această cercetare arată că perspectiva copilului asupra conflictului are cel mai mare efect asupra simțului final al scopului și ceea ce contează cel mai mult în această ecuație este relația copilului cu mama sa”, a declarat Patrick Hill, profesor asociat de științe psihologice și co-autor al studiului.

Așa cum este definit de studiu, a avea un sens implică o orientare, un scop stabil, de anvergură, care stimulează comportamente și obiective individului pentru a progresa în direcția respectivă. Și aceasta nu înseamnă că îi ajută doar în alegerea carierei, studiile arată că acesta joacă, de asemenea, un rol cheie în motivarea copiilor să dezvolte abilitățile de viață necesare independenței – să învețe cum să gătească, să respecte un buget, să-și găsească o gazdă, abilități de supraviețuire de zi cu zi ca adulți.

Studiul este unul dintre primele care arată asocieri pe termen lung între experiențele timpurii de viață  și ce va face un  copil mai târziu în viață.

Citește și:   Mituri românești despre educația copiilor

Copiii care au raportat relații conflictuale cu tații în copilărie au fost influențați negativ de experiență, dar impactul negativ asupra sentimentului de scop a fost mai puternic la cei care au avut conflicte timpurii cu mamele. În schimb cei care au trăit experiențe conflictuale cu tații s-a dovedit să aibă o mai mică satisfacție a vieții la vârsta adultă.

Studiul, publicat în Jurnalul Tineretului și Adolescenților, se bazează pe datele unei cercetări de lungă durată din Oregon, realizată pe 1.074 de studenți (50 la sută fete) și părinții lor, care au fost chestionați despre nivelurile de conflict în familia lor în perioada claselor I-V.

Atât acești tineri cât și părinții lor au fost rugați să răspundă la anumite întrebări specifice despre interacțiunile lor. Studiile ulterioare, care includeau întrebări privind satisfacția vieții și stresul perceput au fost repetate până când studenții au ajuns la vârsta adultă timpurie (vârste cuprinse între 21 și 23 de ani).

Sentimentul scopului a fost notat pe baza răspunsurilor la declarații precum: „Există o direcție în viața mea”, „Planurile mele de viitor se potrivesc cu adevăratele mele interese și valori”, „Știu ce direcție voi urma în viața mea ” sau „Viața mea este ghidată de un set de angajamente clare.”

Întrebările despre satisfacția vieții și pe stresul perceput au fost de tipul: ”În ultima lună, cât de des ai simțit că nu ai putut controla lucrurile importante din viața ta?”, ”Ești încrezător în capacitatea ta de a-ți rezolva problemele personale?”,” Simți că ai des dificultăți pe care nu le poți depăși?”

Citește și:   Chestionarul doctorului Phil: Cât de bine îţi cunoşti copilul adolescent?

Schultz Hill și colegii săi au utilizat acest set de date bogat pentru a lega ceea ce copiii au experimentat în relațiile lor cu părinții lor de atitudinile lor cu privire la scopul în viață, în timp ce începeau să intre în vârstă adultă. Printre co-autorii săi se numără Joshua Jackson, Saul și Louise Rosenzweig, profesori asociați în știința personalității la Universitatea Washington, Leah Schultz, doctorand în științele psihologice la Universitatea Washington și Judy Andrews, om de știință la Oregon Research Institute din Eugene, Ore.

Schultz studiază dezvoltarea diferențelor individuale, precum trăsăturile de personalitate și interesele vocaționale de-a lungul vieții. Ea este interesată în special de felul în care indivizii navighează prin aceste diferențe în viața lor de zi cu zi, cum selectează ei mediile care li se potrivesc cel mai bine și ce implicații pot avea în reușitele vieții lor.

Concluzia este că părinții ajută la clădirea unui viitor mai bun  pentru copiii lor nu doar prin ceea ce îi învață sau fac pentru ei ci prin calitatea relației, modul în care transmit învățăturile lor și atmosfera de bună-înțelegere dintre ei și copii.

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?