Copiii pot învăța autocontrolul chiar în primii 3 ani de viață

0

Pentru mulți părinți, a pune cuvântul ”autocontrol” lângă ”bebeluș” este ceva aproape absurd, de necrezut. Cum să înveți un bebe care plânge până se învinețește atunci când îl doare ceva sau nu obține ceea ce vrea, să controleze ceea ce face?
Totuși specialiștii au descoperit că așa ceva este posibil.
”Cred că este important să ne gândim la controlul de sine ca fiind cognitiv, având componente de limbaj, emoționale și comportamentale. Cu alte cuvinte, copiii trebuie să poată gândi înainte de a acționa, să înțeleagă consecințele acțiunilor lor, să folosească cuvinte în loc de comportamente negative. De exemplu, ai un bebeluș care se poate calma atunci când își ia sticla cu lapte sau care poate fi ușor împăcat atunci când se trezește plângând? Probabil ești un părinte norocos iar copilul tău nu va avea multe dificultăți în a se controla.  Dar sunt și bebeluși mai temperamentali.  Nu trebuie să le faci toate voile ci să îi îmbrățișezi, să le arăți că ești acolo, să le exlici de mici care este comportamentul corespunzător acelei situații. ” afirmă Dr Brenda Jones-Harden, profesor asociat la Universitatea Maryland College Park.
Chiar dacă bebelușii nu pot înțelege încă logic explicațiile noastre, de ce este rău ceea ce fac, un mediu plin de siguranță și de înțelegere îi va ajuta mai mult decât dacă reacționăm plini de nervi sau agitați.

Citește și:   Soluții în casă pentru copii mici

Tot Brenda ne sfătuiește să ne înarmăm cu răbdare și să nu ne așteptăm ca anumite comportamente ale celor mici să se schimbe peste noapte pentru că sunt și adulți care au dificultăți în a se schimba.

Iată experiența unei mămici în acest sens:
”Când fetița mea avea cam un an, dacă se trezea singură în cameră, începea să plângă. Dar după 3-5 min de plâns normal, începea niște țipete și se făcea roșie la față, tușea și aproape se sufoca. O vreme alergam la patul ei îngrozită că i s-ar putea întâmpla ceva și doar atunci se potolea. Dar într-o zi a venit mama și mi-a spus să nu sar așa, să o mai las puțin că se va liniști singură. Ușa era deschisă, ca de obicei a țipat cât a putut. Apoi a tăcut brusc. Știa să meargă pe brânci și să se dea singură jos din pătuț. Nu m-am așteptat dar am văzut-o după câteva minute apărând de-a bușilea în bucătărie, bucuroasă nevoie mare de realizarea ei. Nu s-a întâmplat asta în fiecare zi. Avea și perioade când doar plângea și nu se dădea jos din pat. Dar am încercat să nu mai încurajez plânsul ei grăbindu-mă să mă duc la ea. Sfatul mamei a fost bun, încet-încet a învățat să nu mai plângă ci să mă caute prin casă, ori să se joace în pătuț până mergeam eu la ea să verific dacă s-a trezit.”

Colțul liniștii este o metodă grozavă pentru copiii temperamentali. Dacă plânge, țipă și nu te poți înțelege cu el, du-l într-un colț unde poate să stea o vreme pe un fololiu sau pernuță. Spune-i că nu poate pleca de acolo până când nu se calmează. Stai lângă ei ca să fii sigură că nu pleacă. Nu-l lăsa cu jucării, mâncare, altceva care să-l distragă. Va învăța că acela este locul în care poate dobândi controlul asupra lui însuși. Nu folosi cuvântul loc de pedeapsă și imediat ce se calmează poate să se întoarcă în cameră cu ceilalți ca și cum nimic nu s-a întâmplat. 

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?